„Ia-l de pe mine că-l omor!” strigă acum Traian poporului care se ridică împotriva lui. Dar nimeni nu-l aude pe preşedintele-jucător de odinioară, care acum stă ascuns în spatele zidurilor Cotrocenilor. Păzit de cei patru gealaţi care i-au fost mereu slugi fidele: Securitatea redivivus, Justiţia chioară, Mafia de partid şi Intelectualii cu simbrie – adevărată gardă pretoriană – Zeus tremură încercând să inventeze ultimele ordinării care să-l scoată din impas.

Să declare război Mării Negre?… Să anunţe pandemie de gripă portocalie?… „Să fac o vizită de stat în Iran? Nu, că asta se sfârşeşte lângă un zid la marginea Târgoviştelui!”… Să-l sune pe prietenul Gaddafi să se sfătuiască cu el… nu se mai poate. „Futu-i!”… Şi cu banii lichizi ce să facă, unde să-i ascundă? Cum să-i care?… Să-i dea pe toţi pe mâna lui Nuţi îi e teamă. „Vine unul fără chelie, mai şmecher şi… Blaga şi-aşa are destui de cărat, Berceanu cară pentru el, Videanu a umplut şi cavoul cu ei… Dă-i dracului de lei! La necaz mai buni sunt euroii, tot cu dolarii te scoţi. Dar şi ăştia sunt greu de cărat!”… Preşedintele se bucură o clipă în sinea lui că băncile sunt în mare belea. „Dacă le-a pus naiba să spună cine şi cât dosesc în conturile lor, aşa le trebuie! Înainte, dictatorul era liniştit, banca era onorabilă şi nu sufla o vorbă despre câte zeci sau sute de milioane ţinea în păstrare. Ce vremuri!… Ceauşescu a fost un prost! Dacă pleca la timp…” Un edec bătrân ca el ştie că trebuie să înveţe din istorie aşa că… „Gata, vira ancora!… Dar dac-o prind derbedeii din Piaţă pe Nuţi?”… Să se dea cocoş cine e în drept, el are de cheltuit cât pentru o sută de vieţii şi nu are timp de sentimentalisme. „Scumpa de ea!”… Nu crede să fi existat blondă mai scumpă pe pământul ăsta, dar orice cheltuială are şi un sfârşit… Mai bine lasă lada cu bonuri de tezaur şi o ia pe cea cu Johnny Walker, dacă i se face sete?… Şi dacă nu se milogeşte el la nimeni să-l ascundă şi păstrează toţi banii? Ce ştie el mai bine să facă?… Jaf! „Atunci, direcţia Somalia şi piraterie profesionistă cu sânge adevărat şi curve ieftine!” Nu ca la guvernare că a trebuit să le pună ministre, prefecte, deputate şi toate cele… Dar el are de cheltuit mai mult decât e omeneşte posibil şi timpul e scurt… Iar poporul e nedrept cu el, după atâta ciordeală nu-i lasă liniştea necesară să toace furăciunile. Ce-l mâhneşte mai tare e că-i spun Javră Ordinară. „Obraznici, viermii ăştia de români! De ce lui Ceauşescu îi spuneau respectuos, Dictatorul, Cismarul sau, pur şi simplu, Ceaşcă?” Dar ce, el a fost mai bun, mai milos, de merită aşa apelative?… Javră ordinară… În definitiv poate să o ia şi ca pe un alint pentru cum s-a purtat cu poporul.

Şi dacă îi mai fraiereşte o dată?… Ştie bine că între blegeală totală şi ura oarbă de a lua gâtul Stăpânului, românul nu cunoaşte trepte intermediare de enervare. Dacă ceva atât de simplu l-a scos din letargie, o fi ceva la fel de simplu care să-l aducă înapoi în amorţire… „Mi-a zis mie Pleşu că fraier vine din nemţeşte, frei herr, şi înseamnă om liber!… Andrei, Gabriel, Horia!… Să vină slugile cu neuron!”….

Aici, interceptarea a fost bruiată şi ofiţerii-telefoniste de la SRI, care începuseră deja să transcrie pentru a-i raporta lui Crin, au ridicat pixurile şi privirile nedumerite… Prematur? Telenovela-horror continuă?…(Valentin Nicolau)