Traian Băsescu nu mai vrea ca partidele să primească sponsorizări private în campanii, iar poziția sa e aproape instantaneu preluată de pedeliști, cu Cristian Preda în frunte. E sinceră dorința prezidențială de eliminare a corupției la acest capitol, sau asistăm la o capcană teribilă întinsă opoziției?

E posibil ca propunerea lui Băsescu, prin care campaniile electorale să fie alimentate doar de la bugetul statului, să fie doar o perdea de fum, o temă de dezbatere care să mai abată atenția de la protestele pensionarilor. Dacă, însă, preocuparea e reală și va deveni lege curînd, pentru opoziție se anunță vremuri foarte grele, din motive pe care le vom prezenta, succint.

Concret, Băsescu propune ca toate partidele să își asume un handicap, lipsa fondurilor private, fără a spune, însă, că PDL, ca partid de guvernămînt, are ”conturi” de rezervă.
Acest lucru, precum și faptul că organele de control care ar urmări respectarea acestei noi prevederi se găsesc în mîinile guvernanților, ar face ca principalele victime să fie partidele din opoziție. Mai ales că, așa cum s-a dovedit de atîtea ori, înaintea alegerilor, marii sponsori pot abandona partidele de la putere dacă sondajele prezintă alți potențiali învingători, ceea ce aduce opoziției un oarece avantaj.

Despre ce conturi de rezervă vorbim, însă? Să ne amintim doar două evenimente recente, care au avut în epicentru partidul de guvernămînt. Pe de-o parte scandalul înregistrării cu Cristian Vladu, membru marcant al PDL Hunedoara, dar și director al termocentralei Mintia, care vorbea despre sponsorizările babane către democrat-liberali. Pe de alta, folosirea unui grup de minori pentru sprijinirea candidatului PDL la primăria Baru, acțiune care a scandalizat opinia publică, dar se va termina cu bine, pentru că ancheta e condusă de ministerul altui pedelist, Daniel Funeriu. Un partid de guvernămînt are infinite posibilități de jongla cu banii publici în campanie, în forme mascate, desigur, în timp ce opoziția se bazează mult mai mult pe sponsorizări private, deși are, la rîndul ei, o cotă parte de bani publici pe mînă, prin aleșii locali.

La ultima campanie, spre exemplu, primarii PDL nu au avut ezitări nici măcar să își facă imaginea cu ajutorul unor produse livrate de UE sub formă de ajutoare. Tone de ulei, zahăr şi făină, trimise de UE pentru cei săraci au fost împărţite de primarii PDL, în numele partidului. Exemplele de asemenea manevre sunt cu miile. Dacă un Crin Antonescu și Mircea Geoană merg în campanie cu elicoptere plătite de Patriciu ori alți afaceriști privați, demnitarii PDL o fac pe banii ministerelor, sub diverse pretexte, iar edilii locali le pun, uneori, la dispoziție, chiar stadioane pentru a ateriza în condiții optime. Altă metodă de a cheltui bani publici în campanie este folosirea ca agenți electorali a directorilor din deconcentrate, care folosesc mijloacele companiilor, dar sunt pontați ca prezenți la slujbe. Tot banii publici acoperă, într-o formă sau alta, și cheltuielile unor ONG-uri de casă ale puterii, pe care le apucă dorința de stîrpire a corupției fix în anii electorali și produc valurile mediatice de rigoare.

Nici Traian Băsescu nu a ezitat să se folosească de bani publici pentru diverse campanii. În mai 2009, el a participat la lansarea eurolistei PDL, anunţîndu-şi, totodată, un mega-turneu electoral deghizat, prin ţară: „Spre insatisfacţia multora, vreau să ştiţi că o să umblu mult în ţară. Voi fi pe şantiere şi în multe locuri unde vă sărbătoriţi localităţile. Nu numai în luna mai, ci şi în iunie, iulie, în august, în noiembrie, în decembrie şi în ianuarie” declara el.
Cum explica președintele turneul? „Voi umbla să văd cum se investesc circa nouă miliarde pe care guvernul Boc i-a rezervat investiţiilor”. Case closed, cum ar fi spus Șoric. O altă șmecherie prezidențială electorală, cu bani publici, este și convocarea de referendumuri în paralel cu diverse campanii, ceea ce permite președintelui să sprijine un anumit partid.

Să mai amintim și că, la doar cîteva zile după alegerile europarlamentare din 2009, ministrul Elena Udrea recompensa cu fonduri de la buget, printr-o HG dată pe 10 iunie, pe acei lideri județeni care obținuseră scoruri bune în alegeri.

Un scandal cu adevărat uriaș a izbucnit și după ce s-a descoperit că pedeliștii au folosit banul public pentru campania ”independentei” Elena Băsescu, acum doi ani. E vorba de celebrele festivități organizate de ministerele lui Udrea și Ridzi, pe 1 și 2 mai, unde EBA fusese personaj central. Ulterior, Băsescu juca o veritabilă commedia dell’ arte, cerînd televiziunilor să nu mai difuzeze clipurile electorale ale fiicei sale, dar asta numai după zeci de reluări, cînd EBA se văzuse deja cu sacii în căruță. În plus, EBA a cerut să i se difuzeze clipurile chiar și după ieșirea la rampă a tătînelui.

„Toate partidele au dat bani în campanie, absolut toate, de ce să nu recunosc. Şi în PD-L şi în PNL şi în toate partidele şi la domnul Becali, toată lumea”. Mărturisirea post-electorală, în direct la TV, aparține unui pedelist de marcă, deputatul Marius Spînu.

Acum, pedeliștii lansează tema interzicerii fondurilor private în campanie – care nu se mai regăsește în nicio țară democratică a lumii – sub pretextul stîrpirii corupției în domeniu. Care există, desigur, și încă la cote îngrijorătoare. Atît doar că respectiva corupție se pregătește să fie stîrpită, mai mult ca sigur, doar în sînul opoziției. Dacă nu ar fi fost așa, guvernarea Boc, emanată de partidul cu cele mai mari cheltuieli electorale, ne-ar fi prezentat măcar un caz în care vinovații de mită electorală, din rîndul democrat-liberalilor, au fost pedepsiți exemplar. Deocamdată, încă mai așteptăm exemplul respectiv. Adevărata soluție contra campaniilor tip ”bani pentru partid” nu este, deci, ideea lui Băsescu, ci aplicarea legislației în vigoare și pedepsirea celor vinovați de jonglerii cu fonduri la negru. O altă soluție ar fi stimularea, eventual prin acordarea unor înlesniri fiscale, a micilor donații cetățenești pentru partide, așa cum se practică în Vest, ceea ce reduce și influența marilor donatori de tip Vîntu, Patriciu etc.

Din păcate pentru ea, opoziția nu are cum să se opună fățiș ideii lui Băsescu, pentru că ea are șanse să prindă foarte bine la public, iar respingerea ar putea ridica excelent mingea la fileu guvernanților, care ar denunța ”jocurile” și ”interesele murdare” ale PNL și PSD etc. (Bogdan Tiberiu Iacob)