România s-a făcut de rîs în mod dramatic în ianuarie 2018, cînd am avut prima vizită din istorie a unui premier japonez la București, dar nu s-a mai putut vedea cu omologul său Mihai Tudose, pentru că PSD îi retrăsese sprijinul politic, iar acesta demisionase în seara precedentă întîlnirii. Jenant moment, dar care s-ar putea repeta curînd. Pentru că guvernul Bolojan stă să cadă fix înaintea celei mai importante reuniuni politico-diplomatice din mandatul lui Nicușor Dan, și anume Summitul B9 din 13 mai. Ceea ce ridică serios întrebarea dacă nu cumva președintele va tergiversa pe cît posibil semnarea demisiilor miniștrilor PSD și dezbaterea moțiunii pînă după Summit, ca să nu ne mai facem de rîs încă o dată la nivel internațional.

Summitul Formatului B9 este un eveniment prezidențial pe care Nicușor Dan îl găzduiește, îl coprezidează și îl conduce diplomatic, practic, prima mare acțiune diplomatică pentru un politician care a boicotat pînă și Adunarea Generală a ONU.

Vor fi prezenți la București pe 13 mai nouă șefi de state și de guvern din cadrul Formatului B9 (Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Ungaria), reprezentanți ai Țărilor Nordice: Finlanda, Danemarca, Islanda, Suedia și Norvegia, secretarul general al NATO, Mark Rutte, liderul ucrainean Volodimir Zelenski, se vorbește chiar și de Marco Rubio. Toți aceștia s-ar putea regăsi într-un mediu politic profund viciat, adică o țară în criză politică și fără guvern legitim.

Chiar dacă nimeni nu ar spune-o explicit, credibilitatea angajamentelor asumate — cheltuieli de apărare, reforme, cofinanțări — ar fi indirect pusă sub semnul întrebării.
Un guvern demis prin moțiune rămîne în funcție doar pentru gestionarea treburilor curente, iar asta înseamnă că în perioada summitului, România ar putea fi în situația de a-și asuma angajamente internaționale de securitate fără un guvern cu mandat deplin să le execute. E o vulnerabilitate reală, nu doar simbolică.

În plus, Summitul ar amplifica exponențial vizibilitatea unui conflict intern. Presa internațională acoperă astfel de evenimente, iar o criză guvernamentală simultană ar deveni imediat parte din narațiunea despre România — exact în momentul în care Bucureștiul vrea să se poziționeze ca actor serios pe flancul estic NATO.

Pe de altă parte, paradoxal, summitul ar putea chiar consolida poziția președintelui în raport cu criza internă. Un Nicușor Dan care găzduiește lideri europeni, stă la masă cu Zelenski și Rutte, și semnează declarații comune are o legitimitate externă greu de contestat – ceea ce îi oferă un avantaj în negocierile pentru formarea unui nou guvern.

Nu doar căderea guvernului în sine, repetăm, ci și faptul că criza de guvernare s-ar putea prelungi după summit — formarea unui guvern nou putînd durînd săptămîni sau luni ar fi o mare problemă, pentru că angajamentele asumate pe 13 mai ar rămîne, ca imagine, fără acoperire executivă, ceea ce ar afecta credibilitatea României în fața NATO și a partenerilor europeni tocmai într-un moment în care toată lumea e sub presiune să livreze concret pe apărare. La B9, România preconizează să se prezinte drept factor de stabilitate și furnizor de securitate pe flancul estic al NATO la vreme de război, dar stați nițel, că nu avem premier, ministru al Apărării ori al Externelor cu mandat plin pe motiv de cădere de guvern.

Concluzia e că moțiunea de cenzură nu strică summitul, dar afectează sever contextul lui și transformă un moment de proiecție de putere al României într-o demonstrație involuntară de fragilitate instituțională — exact opusul mesajului pe care București vrea să îl transmită pe 13 mai.

Devine important, în acest context timingul operațiunii de dărîmare a guvernului. Daca PSD depune moțiune de cenzură, să zicem, miercurea viitoare, pe 28 aprilie, moțiunea trebuie citită în plen în cel mult 5 zile, deci cel tîrziu pe 3 mai. Votul are loc la minimum 3 zile după citire cel mai devreme:
dacă se citește pe 29 aprilie, deci vot pe 2 mai, cel mai tîrziu vot pe 6 mai. Dacă moțiunea trece guvernul cade între 2 mai – 6 mai. Președintele convoacă partidele de regulă: în 1–3 zile estimare: 3 – 9 mai. Desemnarea premierului imediat după consultări, estimare: 4 – 10 mai Formarea guvernului + vot de învestitură. Candidatul la funcția de premier are 10 zile pentru formarea cabinetului, program de guvernare, vot în Parlament, estimare teoretică cel mai devreme: 10 – 12 mai, cel mai tîrziu: 14 – 20 mai.

Ori, asta înseamnă că Nicușor trebuie să facă totul pentru ca moțiunea să nu poată duce la o cădere de guvern înainte de 14-15 mai, după ce summitul va fi trecut.
Ar putea face asta refuzînd să semneze prea curînd demisiile miniștrilor PSD și aranjînd cu liderii social-democrați să mai întîrzie moțiunea. Un aranjament în care și președintele ar trebui, teoretic, să dăruiască masa cu ceva. Eventual, cu undă verde dată discret grupării anti-Bolojan din PNL pentru vot favorabil la moțiune. (Bogdan Tiberiu Iacob)