După furtunoasa ședință a Comitetului Executiv, de ieri, PSD, prin Victor Ponta, a ieșit public cu un mesaj optimist legat de acțiunile viitoare, pe linia refacerii și relansării partidului, dar și cu anunțul unor excluderi din formațiune: Geoană, Vanghelie, Șova. Toate trei ciudate și destul de greu de justificat, prin prisma evenimentelor recente. Dacă adăugăm și halucinantul atac al lui Ghiță la Ion Iliescu (”nu are copii” șamd), misterul ar părea că se adîncește. Sau, din contră, începe să se limpezească?

”Suntem un partid încă acuzat de mulţi ca fiind în continuare corupt, neo-comunist, nedemocratic, oligarhic, inconsecvent cu propriile decizii şi valori, dominat doar de o mână de lideri (cu mici excepţii, aceiaşi în ultimii 10 ani), fără perspective, fără coerenţă în mesaj şi cu electorat îmbătrânit. Indiferent de faptul că cele mai multe din aceste alegaţii sunt nesprijinite de lucruri concrete şi sursa de obicei subiectivă a acestora, este evident că, dacă nu schimbăm modul în care ne comportăm şi direcţia în care merge partidul, va fi foarte dificil să redevenim cel mai important partid al Romaniei”.

”Principalele acuzații la adresa noastră ca partid, la adresa mea ca și candidat, au fost cele legate de comunism. Evident trebuie găsită o soluție pentru a arăta foarte clar ruperea noastră de trecut și capacitatea noastră de a fi un partid european. Am plătit un preț important, în special în alegerile prezidențiale, din imaginea creată că protejăm persoanele corupte și PSD va avea un viitor politic în măsura în care prin acțiunile noastre, din perioada următoare, vom arăta că nimeni nu este protejat în fața acuzațiilor de corupție, că nimeni nu poate să fie mai presus de lege(…)În 2019, la alegerile europarlamentare și prezidențiale, dacă va fi și atunci să nu le câștigăm, măcar să nu le pierdem încă o dată pentru că suntem considerați comuniști, baroni locali și protectori ai corupților.”

Ambele declarații de mai sus aparțin lui Victor Ponta și sunt, în esență, cam aceleași.

Problema e că prima e desprinsă din platforma ”Un proiect PSD pentru România – România corectă”, cu care pesedistul a cîștigat șefia partidului în februarie 2010.

A doua a fost rostită ieri, după ședința Comitetului Executiv.

Dacă, după cinci ani, PSD pare să aibă exact aceleași probleme, explicația nu e decît una singură: partidul a băltit un cincinal întreg.

În aceeași platformă din 2010, Ponta enunța 22 de propuneri pentru relansarea partidului; e inutil să spunem că majoritatea zdrobitoare au rămas doar pe hîrtie, cu excepția, poate, a aiuritoarei decizii introduse în statut prin care liderul partidului e ales ori demis de către toți membrii și nu de congres.

Vreo două propuneri stîrnesc chiar hohote de rîs dacă le raportăm la prezent, e vorba de grija care trebuia arătată internetului și noilor tehnologii de comunicare, ca și atenția sporită alocată diasporei ”cât timp sistemul electoral acordă un rol atât de important (chiar decisiv la ultimele alegeri parlamentare şi prezidentiale) votului din aceste comunităţi” (am citat din Ponta 2010).

Altfel spus, PSD nu doar a rămas nereformat, dar a pierdut alegerile exact pe mîna a două dintre promisiunile neonorate ale lui Ponta.

Dacă, în materie de corupție, s-a ocupat și se ocupă DNA de curățarea partidului, actuala conducere dă semne clare că se orientează spre alte măsuri. Care ar putea merge în profunzime, dar, la fel de bine, s-ar putea limita la vopsitul gardului.
Bunăoară, o știre mai puțin comentată e cea potrivit căreia s-ar fi comandat studii privind posibila rebrănduire a partidului, prin schimbarea numelui, a siglei, a culorii etc.

Nu e un lucru rău, în sine, numele PSD a ajuns să care cam mult balast.

Pe de altă parte, ne amintim că Ponta colcăia de asemenea idei cînd era la tineret, vezi simbolul cocorilor, al furnicilor, ideea revenirii la culoarea roșie șamd. Niciuna nu s-a dovedit prea inspirată.

O schimbare de substanță ar fi, însă, tragerea PSD mai spre dreapta, eventual printr-o fuziune cu gruparea desprinsă din PNL, dublată de apariția unui partid plasat la stînga sa, care să îi sublinieze, prin contrast, deplasarea pe eșichier.
Ambele condiții pot fi ușor realizate, dacă Tăriceanu e absorbit, iar Vanghelie își face partid pe scheletul PPDD, cum se aude.

O mișcare spectaculoasă, în acest caz, ar fi executarea lui Ion Iliescu, pentru a transmite clar mesajul că noul partid rupe legăturile complet cu vechiul PSD.
Așa se explică și atacul neașteptat al lui Sebastian Ghiță, ieri, la adresa lui Ion Iliescu. Se tatonează, practic, terenul în filiale: dacă feed-backul e negativ, Ghiță va fi pus la punct ca după un derapaj. În caz contrar, soarta lui Iliescu e pecetluită, lupii tineri nu au scrupule, după cum s-a dovedit.
Cît despre Geoană, s-a preferat ca acesta să critice partidul din exterior și nu din interior, știut fiind că nu îi astupă gură nici cele mai severe sancțiuni (după congresul din 2010, Geoană a fost suspendat 6 luni, apoi un an întreg, pentru atacuri repetate).
Ponta mizează, probabil, pe o repliere rapidă a acestuia prin acceptarea unei funcții dinspre tabăra prezidențială, și asta dintr-un motiv foarte simplu: excluderea din PSD îl lasă pe Geoană și fără postul de Înalt Reprezentant al Primului Ministru pentru proiecte economice și diplomație, iar asta va atrage pierderea de acum legendarei sale locuințe de protocol. Orice înțelegere a lui Geoană cu liberalii i-ar scădea dramatic forța de convingere asupra pesediștilor.

Toate aceste măsuri ar putea prezerva actuala conducere a PSD, la fel cum Blaga & comp. și-au salvat scaunul pritocind rapid, după europene, fuziunea cu PNL.

Pe undeva, poate nici nu e o idee rea, PSD nu prea arată că ar avea cine știe ce cărți în mînecă în acest moment, rezultatul politicii de închistare din ultimul deceniu.

În condițiile în care va părăsi, în mod cert, guvernarea într-un răgaz nu foarte lung, ceea ce va atrage și curățarea de traseiștii care o vor șterge, PSD va avea timpul necesar să-și facă, de astă dată cu adevărat, ordine în ogradă.
E răgaz pînă în 2016, voință să fie. Și mai ales, să nu avem parte de anticipate, caz în care partidul are toate șansele să fie făcut KO. (Bogdan Tiberiu Iacob)