Moartea legendarului gropar al comunismului, Mihail Gorbaciov, vine în cel mai complicat moment cu putință și pentru Est și pentru Vest; am spune că bătrînul le-a copt-o tuturor. Pentru că moartea unui personaj de asemenea calibru ridică automat chestiunea funeraliilor sale și aici se complică lucrurile. Cea mai bună soluție ar fi, mai în glumă, mai în serios, trimiterea trupului său în Occident ca să i se aducă acolo maximum de onoruri, doar că asta nu e posibil. Așa că Putin va trebui să rezolve problema onorurilor pentru un supergreu al istoriei ruse într-o țară în care mulți îl consideră un trădător, agent al capitalismului, iar Vestul va trebui să răspundă la marea întrebare: merge ori ba la funeralii?

Mihail Gorbaciov a produs aseară știrea momentului pe mapamond prin decesul său la 91 de ani, aruncînd în aer mass-media. De la lichidarea comunismului și a URSS, dărîmarea Zidului Berlinului și reunificarea Germaniilor pînă la părerea lui despre rolul jucat de Dallas și J.R Ewing în terminarea Războiului rece, toate sunt aduse acum în prim plan, într-o avalanșă de articole.

Pentru occidentali, Gorbaciov a fost și va rămîne o icoană, care i-a eliberat de stresul produs de URSS și sateliții săi decenii de-a rîndul. Gorbaciov a fost omul care a introdus glasnostul și perestroika, s-a opus înarmării și războiului din Afganistan, a permis evreilor să migreze în Israel și multe altele.
La ruși e mai complicat. Nu i-a deranjat nici pe ei, desigur, venirea capitalismului cu McDonald’s și Cola cu tot; dar nostalgia multora după ce a fost marele imperiu sovietic a crescut în timp, invers proporțional cu simpatia față de Gorbaciov.

Și totuși, Moscova nu poate ignora importanța și greutatea în istorie a personajului; o minimalizare a onorurilor de către Putin comportă riscuri majore.
A nu organiza funeralii naționale pentru unicul președinte al URSS, al cărui mare aliat a fost Boris Elțîn, creatorul actualului președinte rus, ar fi greu de imaginat. În plus, pentru Vladimir Putin apare posibilitatea unei mari diversiuni care să abată atenția temporar de la războiul din Ucraina. Omagiind puternic și abil personalitatea ultimului ”rege” al Marii Rusii, Putin ar putea da semnale privind refacerea fostului mare imperiu, alimentînd naționalismul rusesc.
A le organiza, și încă cu mare fast, creează probleme occidentului, pe de altă parte.

La funeraliile liderilor comuniști – unii departe de personalitatea lui Gorbaciov – precum Leonid Breșnev, Iuri Andropov ori Constantin Cernenko, au participat la nivel foarte înalt zeci de șefi de stat și de guvern din întreaga lume liberă, inclusiv monarhi, ca și zeci de miniștri, președinți de partide șamd. Și cu toții au fost vorbiți de bine, deși erau oameni proveniți din tenebrele comunisto-kaghebiste care au terorizat lumea liberă,

Dictatorul Breșnev a fost petrecut pe ultimul drum, în 1982, de nume grele, de la George Bush, vicepreședintele SUA, George Shultz, secretarul de stat american, Pierre Trudeau, premierul Canadei, Pierre Mauroy, premierul Franței, Karl Carstens, președintele RFG, Wilfried Martens, premierul Belgiei, Indira Gandhi, premierul Indiei, Olof Palme, premierul Suediei, Zenko Suzuki, premierul Japoniei, Javier Pérez de Cuéllar, Secretar general al ONU, Prințul Henrik al Danemarcei pînă la Fidel Castro, Yasser Arafat, Nicolae Ceaușescu, Muammar Gaddafi ori Hafez al-Assad.

Președintele Ronald Reagan nu a putut veni pentru că primea în aceeași zi o vizită de stat importantă programată de mult, cea a cancelarului Helmuth Khol, ceea ce a explicat și absența acestuia. Dar președintele american a dat un mesaj în care l-a numit pe Breșnev „una dintre cele mai importante figuri ale lumii de aproape două decenii”. Margret Thatcher nu a putut veni la Breșnev, dar nu a lipsit de la Andropov și Cernenko. Nu au lipsit nici măcar afaceriști de top din vest ori personalități precum Jerry Weintraub, producătorul hollyoodian al unor blockbustere de legendă. Multe țări au avut delegații de cîte 5-6 membri, ceea ce a creat efectiv probleme organizatorilor. Papa Ioan Paul al doilea a păstrat „un gând special pentru memoria ilustrului decedat”. În zeci de state ale lumii, nu toate comuniste, au fost declarate zile de doliu în memoria liderului de la Kremlin.

Pentru o zi, mari dușmănii geopolitice au fost puse între paranteze, în plin război rece. Vestul s-a reconciliat cu Estul, Occidentul cu Orientul. La fel s-au derulat funeraliile lui Iuri Andropov și Constantin Cernenko, în anii imediat următori. Nu doar că marii lideri vestici au venit în Piața Roșie din Moscova, dar momentul a fost folosit din plin pentru discuții mai discrete ori mai fățișe pe teme globale, considerate cît se poate de utile.

Dincolo de participarea efectivă a statelor occidentale, în întreaga lume ambasadele URSS au primit sute și de mii de vizite ale personalităților politice care au scris mesaje în cărțile de condoleanțe.

Morțile liderilor sovietici au fost, așadar, evenimente majore la nivelul planetei; totuși, nici unul dintre decedații de calibru ai anilor 80 nu se compară cu personalitatea lui Mihail Gorbaciov și sunt la ani lumină distanță de nivelul de simpatie de care acesta a beneficiat.

Gorbaciov nu a eliberat doar lumea liberă de stres, ci a dărîmat și dictaturile din Estul Europei; încă de la vizita lui la București, în 1987, apoi cea din 1989, românii își puneau în el speranțele debarcării odiosului Ceaușescu. Tot el a fost artizanul independenței Ucrainei lui Zelenski.

Ce se va întîmpla acum?

O variantă improbabilă ar fi o înmormîntare discretă – ”dorința răposatului” – fără funeralii și invitați străini. Cum spuneam, riscant pentru regimul Putin, care ar fi acuzat în mod categoric în presa lumii de lipsă de respect și considerație față de un mare lider, laureat al Nobelului pentru Pace. Agenția rusă Interfax, citînd surse anonime, spune azi că nu vor exista funeralii de stat, iar Gorbaciov va fi înmormîntat lîngă soția sa, în cimitirul Novodevici din Moscova. Dar nu vom ști pînă nu vine o poziție oficială.

O înmormîntare cu mare fast, pe de altă parte, ar putea fi jucată bine de Putin în beneficiul său, cu atît mai mult cu cît ar fi de așteptat participarea la nivel foarte înalt a unor lideri din China, India, Africa, Asia șamd, adică exact acea jumătate a omenirii care nu s-a înghesuit să condamne agresiunea rusă din Ucraina.

Dar, în egală măsură, asemenea ceremonie ar ridica probleme mari occidentului. Ar putea avea, oare, SUA, UE, Europa, Japonia etc reprezentare cît de cît înaltă? Ori, mai bine zis, ar avea vreun fel de reprezentare în ograda sîngerosului dictator Vladimir Putin, cum se scrie zilele astea în presa vestică?

Dar dacă nu, s-ar putea intepreta că războiul din Ucraina e mai serios și mai grav decît Războiul Rece, cînd s-au putut înregistra prezențele occidentale?
Cum se va împăca discuția privind introducerea interdicției pentru ruși de a accede în Europa cu omagierea unui mare rus, în ochii europenilor și nu numai?

Prin moartea sa venită într-un moment geopolitic foarte complicat, Gorbaciov a dat o lovitură Estului și Vestului deopotrivă, rămîne doar de văzut care tabără se va ”scoate” mai bine. (Bogdan Tiberiu Iacob)