CURS VALUTAR
1 EUR = 4.8375 RON UP | 1 USD = 4.0949 RON UP | 1 GBP = 5.3607 RON DOWN

Întrebări pentru Hellvig. Și răspunsuri imposibile

0 comentarii / 1371 vizualizări / 25 ianuarie 2017

Încerc să mă pun în locul directorului Serviciului Român de Informații, Eduard Hellvig. Este un om prins în ochiul ciclonului. Întreaga societate românească vorbește, cu o intensitate nemaiîntâlnită, despre serviciile secrete în general și despre SRI în special. Iar afirmațiile care se fac vulnerabilizează instituția. Ce ar putea fi întrebat Hellvig? Și ce ar putea să răspundă?
S-au vehiculat atâtea scenarii referitoare la Comisia parlamentară de control asupra activității SRI și la intențiile majorității parlamentare de a o resuscita și de a reuși ca, prin intermediul ei, să verifice informațiile halucinante care ne vizează cel mai important serviciu secret al țării, încât a anticipa ce se va întâmpla acolo este o reală aventură.
Și totuși, în măsura în care, în această comisie, nu există prea mulți acoperiți ori simpli agenți voluntari de influență ai SRI, câteva lucruri ar putea fi cât de cât lămurite. Să le luăm pe rând.
Referitor la scandalul la ordinea zilei legat de generalul Florian Coldea, o întrebare cât se poate de firească adresată șefului SRI ar fi: de ce a propus scoaterea acestuia în rezervă, de vreme ce controlul intern a ajuns la concluzia că este neprihănit? Și dacă totul a pornit de la concediile cu Ghiță și dacă întreaga vină a generalului provine de aici, atunci mai survine și o a două întrebare. Și anume: de ce soția sa, cu grad înalt în SRI și cu funcție pe măsură, nu îi împărtășește soarta? De ce această discriminare?
Se discută intens, din ce în ce mai intens, despre acoperiții SRI. Legea interzice spionarea de către SRI a partidelor politice, a sindicatelor, a Parlamentului, a Executivului și a justiției. Cu atât mai mult este interzisă infiltrarea respectivelor instituții. Astăzi, până și cei mai mari ignoranți în materie știu că, din această perspectivă, legea a fost flagrant încălcată. Este de presupus că SRI s-a acoperit cu o hotărâre CSAT care, în statul devenit mafiot, după cum l-a definit cel care ne-a condus zece ani, respectiv Traian Băsescu, a devenit un paraparlament. Evident, în mod ilegal. Dacă va fi întrebat despre așa ceva, Eduard Hellvig va nega cu desăvârșire evidența. Pentru că mai există o lege care îl pedepsește dacă îi deconspiră pe ofițerii acoperiți. Deși există și o excepție de la această lege, aplicabilă atunci când aceștia săvârșesc fapte ilegale. Adică își bagă nasul acolo unde actele normative interzic acest lucru. Hellvig va nega și, în cel mai bun caz, va încerca o soluție de compromis. Fie să îi retragă treptat din instituțiile mai sus amintite, fie să îi scoată la pensie de la SRI. Dar ce ne facem cu falsurile în declarații ale infiltraților astfel abandonați? Și cine răspunde pentru ceea ce s-a întâmplat în statul definit drept mafiot de care Traian Băsescu? Același stat cu aceleași apucături despre care succesorul acestuia, Klaus Iohannis, afirmă că este stat de drept.
Se aude că domnul Hellvig va fi întrebat și despre infiltrații din presă. Aici, poate nega totul cu sufletul împăcat. Pentru că, în România, spre deosebire de Germania, această infiltrare e permisă. Deși toate lumea recunoaște că e nocivă.
Același domn Eduard Hellvig, aflat în ochiul ciclonului, va mai putea fi chestionat și în legătură cu societățile comerciale și fundațiile acoperite ale SRI. Pentru că respectiva Comisie de control și, prin ea, întreaga societate să afle care este amploarea reală a fenomenului. Însă Eduard Hellvig ar putea să nu ofere niciun răspuns. Decât acela că aceste societăți acoperite și ONG-uri există ca urmare a unor legi de prin anii 2000, date chiar de Parlamentul României. Dacă sunt, de pildă, prea multe ONG-uri, domnului Hellvig i-ar fi extrem de greu să răspundă la întrebarea dacă aceste fragmente de societate civilă cu epoleți s-au implicat sau nu în manifestații. Pentru că acest fenomen poate fi dirijat de la centru, dar este imposibil de controlat. La fel cum nici operațiunile financiare ale societăților comerciale acoperite nu prea pot fi verificate.
Ar mai putea fi întrebat domnul Hellvig dacă este adevărat că SRI patronează bordelurile. Și cam câți teroriști sau spioni au fost identificați acolo de-a lungul timpului.
Sau despre preocupările generalului SRI poreclit Anaconda. Care, între altele, este nașa acoperiților din presă. Dacă, de pildă, acoperiții din presă au rolul de a semnala apariția prin redacții a unor spioni sau teroriști sau și pe acela de a intoxica opinia publică cu informații servite de SRI.
Evident, ar mai putea fi întrebat directorul SRI și despre câmpul tactic. Câmp tactic instrumentat, începând din 2005, în baza unui protocol încheiat între SRI și DNA, prin care subordonații săi au putut participa la anchetele penale ca pe vremea de glorie a fostei Securități și, astfel, au instrumentat mii de dosare politice. În multe situații existând probe fabricate. Și asta contrar legii. Pentru că, nu-i așa?, CSAT nu are puterea, conferită de Constituție, de a elabora legi.
Și fiindcă tot a sosit vremea adoptării bugetului de stat, membrii Comisiei de supraveghere a activității SRI ar putea, dacă nu le cad chiloții de pe ei de emoție, să întrebe de ce are nevie SRI de un buget mai mare decât toate celelalte servicii secrete la un loc. De ce bugetul său e de șase ori mai mare decât cel al SIE? Cum se face că dușmanul intern e de șase ori mai periculos, în România, decât dușmanul extern? De ce, în celelalte state europene, situația, sub aspectul finanțării celor două principale servicii de informații, este exact pe dos? Cum se face că SRI dorește același buget sau chiar unul mai mare în 2017, în ciuda faptului că, prin decizia CCR, a trebuit să renunțe la circa 13.000 de supravegheri telefonice și ambientale și, prin urmare, ar putea renunța și la o bună parte din personal? Un personal care, atenție, este cât al Poștei Române. Raportat la numărul de locuitori, SRI este cel mai puternic serviciu secret din întreaga planetă cunoscută. Și spun asta pentru că nu dispun de informații despre Coreea de Nord.
E o situație grea pentru domnul Eduard Hellvig. Și îl înțeleg. Stă între ciocan și nicovală. Trebuie să își apere instituția care, în paranteză fie spus, prin numărul de hoteluri și vile, ar putea rivaliza cu fostul ONT Carpați, dar, în același timp, pentru a susține statul de drept și nu statul nedrept sau mafiot, este obligat să ia și măsuri adecvate pentru a atenua caracterul supraponderal al SRI. (Sorin Roșca Stănescu)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *