”Corupţia nu este doar un defect de frumuseţe” afirmă președintele României într-un interviu dat presei germane, adăugînd, la fel de sigur pe el, ”combaterea corupţiei nu este doar un hobby al meu”. Chestie care te face să te întrebi dacă nu cumva Iohannis preferă interviurile în germană ca să înțeleagă și el, măcar parțial, ceea ce spune. Dincolo de aceste mici ”răutăcisme”, trebuie remarcat că recentul interviu al președintelui ridică mai multe semne de întrebare și merită o analiză ceva mai atentă.

Un prim element remarcabil este anunțul făcut de președinte privind felul în care se va derula relația lui cu presa autohtonă, în sensul că va cam lipsi la apel. De ce, o spune sec (în traducerea agenției Rador):

”Media din România au parţial o poziţie de partizanat. Acest lucru are la bază explicaţii foarte diferite, media a fost implicată profund în campania electorală în favoarea unei sau alteia dintre părţi, lucru care duce la situaţia că jurnalismul de la noi este arareori obiectiv şi adeseori partizanul uneia sau alteia dintre părţi(…) Ne aflăm după o etapă de zece ani, în care politica era principalul subiect în fiecare talk-show. Nu voi participa la aşa ceva, de acum toţi trebuie să ne schimbăm modul de gândire, iar acesta este un proces care durează ceva timp”.

Altfel spus, ziariști români, cel puțin o perioadă de aici încolo, pînă vă schimbați mentalitățile, luați-vă adio de la interviuri cu președintele ”altfel”.

Cu adevărat spectaculoasă este, însă, poziția președintelui față de Victor Ponta, în urma unei întrebări ridicate clar la fileu de intervievatoare (ca mai toate întrebările din interviu, de altfel, lucru extrem de dubios, după cum remarca și analistul Ion Cristoiu) și care îl asocia pe premierul român cu omologul ungar Orban, considerat oaia neagră a UE în acest moment.

Spre surprinderea multora – mai ales dintre fani – Iohannis îi ia apărarea lui Ponta și încă în mod tăios:

”Lucrurile trebuie privite în felul următor: nici Bruxelles, nici UE nu sunt instituţii suprastatale. Este vorba de o uniune şi nu este datoria nici a Comisiei Europene sau a unei alte instituţii europene să se amestece în problemele interne ale statelor membre. Există, fireşte, domenii care sunt reglementate, în cazul cărora se intervine pe drept. Există însă domenii în care, în această fază a UE, nu este bine privit un amestec din afară.

Nu poate veni cineva din Bruxelles să tragă de urechi un prim ministru neascultător.

Nu se face.

Ar trebui văzut care sunt competenţele statelor membre, ale UE, Comisiei Europene, pentru că lucrurile nu trebuie nici prea mult amestecate. Parlamentul european nu poate dicta unui parlament naţional fără ca problema să fie de competenţa dreptului european.

De asemenea este imposibil să vină cineva şi să spună altora că nu procedează bine.

Aici este nevoie de mult fler, multe discuţii şi la urma urmei aceste probleme – asemenea celorlalte – pot fi rezolvate doar printr-o singură metodă. Printr-un dialog raţional”.

Un alt personaj apărat de Iohannis este Ion Iliescu, pus la zid recent după declarațiile prin care dezvăluia că a aprobat CIA o facilitate la București, interpretate de mulți ca fiind o recunoaștere că au existat închisori ilegale la noi.

”A fost vorba de un mod de exprimare fals. Am întrebat la rândul meu, ulterior s-a cercetat, s-a discutat şi cu fostul preşedinte Iliescu, iar acesta a afirmat într-adevăr că ar fi aprobat un sediu al CIA. Fapt este că acesta există şi astăzi. Este vorba de un mic complex al CIA, în biroul căruia unde se întâlnesc CIA şi serviciile noastre, lucrează împreună, deci nu este vorba în niciun caz de o închisoare este vorba mai degrabă de un fel de centru de colaborare, deci exact contrariul a ce s-a înţeles de către unele persoane. Găsesc că modul de exprimare a fost oarecum neclar şi a făcut posibilă această concluzie. Potrivit celor ce am putut afla, nu a fost vorba în niciun caz de o închisoare a CIA” spune, însă, Iohannis.

Declarații care, în mod cert, vor pune pe gînduri mulți susținători ai actualului președinte, mai ales dintre cei care văd negru cînd aud numele Ponta ori Iliescu.

Și acum, cîteva vorbe despre culisele realizării materialului, pe fondul indignării absolut legitime a unor jurnaliști români vizavi de preferința președintelui pentru interviuri date presei străine.

Respectivul interviu, prezentat în presă ca fiind acordat postului public german ARD, nu e pus pe siteul oficial al președinției și nu are nici o traducere oficială, cum era firesc, pentru a se evita erorile de interpretare. Probabil, Iohannis a rămas traumatizat după experiența rușinoasă cu New York Times, cînd s-a repezit să povestească pe Facebook ce le-a spus americanilor, dar interviul nu a mai apărut nici azi.

În realitate, postul ARD nici nu există, numele fiind o abreviere germană pentru formula Consorțiul radiodifuzorilor publici din Germania, fiind, deci, vorba de o asociere a mai multor canale radio-tv regionale, plus Deutsche Welle, plus canalul Das Erste, plus alte studiouri mai mărunte.
Interviul cu Iohannis a fost realizat de unul dintre aceste din urmă mici studiouri, ARD Viena, specializat în problematica a 12 state est-europene, inclusiv România, intervievatoare fiind Suzanne Glass, totodată șefa asociației presei străine din orașul lui Strauss, care cuprinde și nume din România.

Interviul a fost preluat de unul dintre canalale asociate ARD, din Germania, e vorba de Bayerischer Rundfunk (BR), cu sediul la Munchen și condus de Ulrich Wilhelm, fostul purtător de cuvînt al Angelei Merkel, post la care a lucrat pînă nu demult și Susanne Glass.

Interesant de remarcat, în februarie, cînd a vizitat oficial Germania, Klaus Iohannis a acordat un alt interviu mult comentat aceluiași BR, versiunea radio de astă dată, deși mai firesc ar fi fost să vorbească cu cei de la Rundfunk Berlin-Brandenburg (RBB) care, în cadrul ARD, acoperă capitala Germaniei.

Să nu te omori cu presa centrală din propria țară, dar să dai interviuri, în decurs de 2-3 luni, la același post regional străin nu-i de colea. Același post BR s-a mobilizat și în campania electorală a lui Iohannis, transmițînd reportaje despre dificultățile întîmpinate la votare de către alegătorii români din Germania.

Cît despre realizatorul efectiv al interviului, studioul ARD Viena, la fel de interesant de amintit e faptul că, în 2012, s-a remarcat, după cum relata presa vremii, printr-o activitate, brusc, foarte agitată în timpul scandalului suspendării lui Traian Băsescu de către USL, pozițiile fiind clare împotriva acțiunilor alianței PNL-PSD. Despre ARD Viena s-a spus chiar că ar fi fost principalul canal de scurgere către presa occidentală a unor acuzații la adresa autorilor prezumtivei tentative de lovitură de stat (în special a lui Ponta), fără ca studioul să aibă măcar un singur corespondent permanent la București. Ar fi și greu, avînd, cu totul 2 (doi) jurnaliști TV și 2 de radio. (Bogdan Tiberiu Iacob)