O dată căzut PSD de la Putere, Klaus Iohannis ne-a anunțat că acest lucru nu-i suficient. PSD trebuie să dispară de pe scena politică a țării. PSD a fost timp de 30 de ani un dezastru pentru România.

Teza e reluată în cazanul de apă chioară care e așa zisa platformă electorală de 88 de pagini, cu poze, postată de echipa de campanie a lui Klaus Iohannis pe internet sub titlul Împreună pentru România normală.

Ce nu știu românii, pentru că au memorie scurtă, e că la o adică, dacă i-ar fi mers niște treburi lui Klaus Iohannis în 2009 și în 2014, el s-ar fi numărat printre cei scoși din viața politică a țării.

Nu de alta, dar a fost cît pe-aci în 2009 și în 2014, ca actualul mîncător de PSD-iști să facă o carieră frumoasă în guvernele PSD-iste.

Klaus Iohannis a rămas în istoria vorbelor de duh prin acel răspuns Ghinion dat la întrebarea Cum dracu de alți profesori de Fizică din țara asta n-au dobîndit din meditații atîtea case în buricul tîrgului ca Klaus Iohannis: Ghinion.

La vremea respectivă, doar mult invocatul Ghinion a făcut ca Klaus Iohannis să rateze o carieră strălucită în regimurile PSD.

El a vrut, s-a zbătut, dar întîmplările i-au dat peste nas.

Azi, cînd el pune la cale distrugerea PSD ne dăm seama că n-a avut ghinion, ci noroc.

Pentru 2009 aș începe cu o amintire.

Amintită într-un editorial din Evenimentul zilei din 21 februarie 2013:

„Duminică, 18 octombrie 2009. Sînt plecat de la Antena 3 încă din vară, cînd mirosisem riscul de a fi folosit, în antipatia mea sinceră faţă de Traian Băsescu, pe post de rotiţă dinţată în noua şi ampla maşinărie numită Coaliţia de la Grivco.

Şi cum n-am suportat de-a lungul vieţii să fac parte din conspiraţii împotriva cuiva, le-am zis Adio! celor de la Intact şi m-am întors la cărţile mele. Pentru a le acorda mai mult timp, fireşte. De părăsit cu totul nu le-am părăsit niciodată.

Eram, aşadar, în studio la Realitatea Tv, postul lui Sorin Ovidiu Vîntu. Părintele FNI se concubinase cu Părintele Dunărea, Dan Voiculescu, în Coaliţia politico-mediatică Jos Băsescu! Cum însă nu aveam o emisiune seară de seară, ca la Antena 3, şi cum mi se respecta dreptul de a refuza persoane care mă dezgustau, acceptam din cînd în cînd invitaţia.

Se discuta despre propunerea Coaliţiei politico-mediatice de la Grivco de a fi desemnat drept premier Klaus Iohannis. Numele nu-mi spunea mare lucru. Primarul Sibiului. Păi, România e o ţară de primari. Dintre ei singurul care contează e primarul Bucureştilor. Nu-mi spunea mare lucru nici faptul că era neamţ. Ştiam din viaţă şi din cărţi că a fi neamţ nu presupune, în chip automat, a fi mai cinstit decît un român. Mai ales cînd erai neamţ din Romînia, ţară al cărei văzduh e impregnat de microbul şmecheriei. Ştiam ce zisese Manckensen, în 1918, după retragerea din Bucureşti:

V-am adus nişte nemţi şi mă întorc acasă cu nişte porci!

Dar, mă rog! varianta cu Klaus Iohannis premier mi se părea posibilă. Un administrator de urbe e mai bun ca administrator al țării decît un administrator de palavre.

Tocmai ziceam asta, cînd, deodată, moderatoarea, teleghidată prin cască, a făcut o faţă de parcă tocmai atunci șîi dăduse seama că a rămas gravidă fără să vrea:

Întrerupem emisiunea pentru o transmisie în direct!

Hait! mi-am zis.

Întreruperea unui taifas în studio înseamnă un fapt ieşit din comun întîmplat în realitate.

Ca, de exemplu, a doua venire a lui Isus pe Pămînt.

Nu, nu era a doua venire a lui Isus pe Pămînt!

Era prima venire a lui Klaus Iohannis la Bucureşti! (citiți mai mult AICI)