CURS VALUTAR
1 EUR = 0 RON DOWN | 1 USD = 0 RON DOWN | 1 GBP = 0 RON DOWN

Ion Cristoiu despre enigmele cazului Sorin Oprescu

0 comentarii / 2063 vizualizări / 7 septembrie 2015

Întors la Biblioteca Academiei după un stagiu de lucru la țară, un cititor nu atît de constant ca mine, dar pe care-l consider dintre cei acceptabili la un taifas, a ținut să-mi reamintească luni, 7 septembrie 2015, în prima pauză, de secvența din seara lui 15 iunie 2008, considerată istorică în viața mea, în care am apărut la Antena 3 cu papion.

Gestul camaradului de sală voia să-mi atragă atenția asupra unui moment în care am pariat pe Sorin Oprescu. Fiind vorba de un adversar al doctorului, distinsul încerca să mă pună în încurcătură.

Nu m-a pus.

Dimpotrivă, mi-a dat ideea acestui text în care să vorbesc despre pariul meu pe Omul de Stînga Sorin Oprescu, acum cînd e la modă să-i dai lui Sorin Oprescu un bocanc în gură și să te lepezi de el, așa cum a procedat Regele Mihai retrăgîndu-i un Ordin acordat în 2013, dat primarului după ce acesta îi asigurase Regelui o statuie în bronz deși mai era în viață.

Spre deosebire de Casa Regală, eu n-o să mă lepăd de Sorin Oprescu numai de dragul imaginii mele în lume.

Secvența cu papionul s-a petrecut în seara zilei de 15 iunie 2008, cînd s-au anunțat rezultatele celui de-al doilea tur al localelor de la București.

Pariasem în direct că Sorin Oprescu nu va reuși să învingă mașinăria de bani și de influență a lui Vasile Blaga, care beneficia în acel moment și de sprijinul Sistemului condus de Traian Băsescu.

Ca de obicei, eram de partea celui slab în bătălia cu cel puternic.

Și m-am angajat că vin în seara rezultatelor cu papion în direct la Sinteza zilei dacă Sorin Oprescu învinge.

Sorin Oprescu a învins.

Am venit cu papion, potrivit pariului.

Deși îl mai întîlnisem pînă atunci pe Sorin Oprescu (nu mai țin minte cînd îmi povestise că Nicu Ceaușescu i se mîndrea că-n pușcărie devenise un maestru al patului făcut la dungă), nu-i eram un apropiat.

Nu i-am devenit nici biruința din 15 iunie 2008, deși într-un fel, seară de seară, la Antena 3, contribuisem și eu cu cîte ceva la victoria lui.

Mă amuză și acum faptul că după victorie m-a căutat la telefon și mi-a zis că vrea să bea o cafea cu mine la Dud sau mai precis sub Dudul de la Academie.

A venit la Dud, a doua zi, în pauza mea de la 11, aducînd cu el un termos pentru a ne bea cafeaua împreună.

În 2009, Sorin Oprescu a participat la alegerile prezidențiale. Rugat de un consilier de campanie, i-am dat cîteva sfaturi, toate centrate pe ideea candidatului se Stînga, lucru explicabil dacă ne gîndim la obsesia mea că-n România postdecembristă Stînga, Stînga autentică nu e reprezentată la cele mai înalte nivele.

Sfaturile mele au fost pe gratis.

Poate tocmai pentru că erau pe gratis (e o boală a celor cu bani de a nu crede în ceea ce li se oferă pe gratis, schimbul, negustoria fiind pentru ei garanția că ești serios, dacă le oferi ceva pe gratis devin suspicioși), Sorin Oprescu n-a ținut cont de ele.

Sfaturile mele porneau de la convingerea că Sorin Oprescu era întruchiparea omului de Stînga în România bîntuită de complexul Dreptei.

Nu numai pentru că era doctor, profesor universitar, nu numai pentru că era unul dintre cei mai buni actori mediatici, dar și pentru că nu avea – pentru mine cel puțin – imaginea de ciocoi.

Auzisem și eu vorbe despre bogăția lui Sorin Oprescu, dar din cîte știam, în lumea de azi, imaginea contează.

Ori imaginea lui Sorin Oprescu de om de Stînga era excelentă.

În campania din 2009, Sorin Oprescu n-a avut o campanie de om de Stînga.

În plus, în chip misterios, spre finalul campaniei, a dat semne de oboseală, ca să nu le spun de renunțare misterioasă la continuarea bătăliei.

Asta și explică de ce a pierdut atît de rușinos în primul tur.

Au venit apoi alegerile din 2014.

Puțină lume știe că Sorin Oprescu a vrut să fie candidatul PSD la președinție.

M-am numărat printre cei care au încercat să-l convingă să candideze pariind pe el mai mult decît pe Victor Ponta.

N-a putut.

Dar dacă mă gîndesc bine și-n acest caz a renunțat prea ușor să candideze ca independent.

Ultima oară l-am întîlnit pe Sorin Oprescu la mine acasă, venit ca de obicei noaptea.

Se declanșase împotriva sa campania cu maidanezii, mai precis el se afla la mijloc, între cei care voiau lichidarea cîinilor și cei care voiau protejarea lor.

Îmi amintesc și acum cu haz că n-a ținut cont de nici un sfat pe care i-l dădusem, deși el ceruse să vină ca să-i dau un sfat.

Bogdan Iacob a sesizat pe Inpolitics și alte ciudățenii ale lui Sorin Oprescu – toate din teritoriul remarcat și de mine- o bruscă abandonare a unei bătălii tocmai cînd avea șanse s-o cîștige.

Bogdan Iacob lansează ipoteza unui ordin pe care Sorin Oprescu l-a îndeplinit de fiecare dată.

El crede că și acum ciudățeniile din cazul Sorin Oprescu s-ar explica printr-un ordin de a colabora cu Organele.

Ciudățenii sunt cu duiumul în această Afacere numită Sorin Oprescu arestat.

Duminică seara, la B1tv, m-am străduit să le scot la iveală.

Nu mă voi referi la nepotrivirile din campania mediatiatică lansată din zori de Binomul SRI-DNA, menită a convinge că e vorba de un flagrant pentru ca spre prînz să aflăm c-a fost doar o înregistrare.

Cea mai mare, pentru mine o veritabilă enigmă rămîne faptul că el a căzut în capcana întinsă de Binom cu o ușurință greu de imaginat și la o călugăriță care se gîndește întîia oară să ia mită, d-poi la un politician care a cîștigat două mandate. (Citește mai mult AICI)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *