Sindrofia de rutină dedicată lui Mihai Eminescu de 15 ianuarie, singura zi din an în care Poetul există și pentru politrucii noștri, i-a dat lui Klaus Iohannis prilejul să citească din greu, cu intonații de absolvent de Școală de artă uzinală, un Discurs.

Discursul, alcătuit de Dan Mihalache de dimineață, cînd mai e treaz, a amestecat, ca într-un caltaboș solemn, o sumedenie de probleme din mai toate domeniile, multe fără nici o legătură nu numai cu Mihai Eminescu, cu domeniul Culturii, dar și cu adevăratele probleme ale țării.

De la venirea la Cotroceni, Klaus Iohannis n-a ostenit a proclama cei 10 ani de mandat al lui (nu-și imaginează o clipă c-ar putea pleca din Deal pentru a ajunge în Vale, inclusiv la DNA, după doar cinci ani!) drept intrarea României într-o Nouă Eră. Totul va fi luat de la capăt, de la Decebal încoace, totul va fi reașezat din temelii, totul va fi altfel la capătul celor 10 ani de mandat. E drept pînă acum, dacă e vorba de Totul va fi altfel, putem observa că s-au făcut primii pași:

Ca și lui Nicolae Ceaușescu, Noua Securitate i-a aranjat deja broșurii Pas cu pas o carieră europeană (a fost tradusă deocamdată în Bulgaria, dar judecînd după cît de mare e Provincia Lumii, vor urma sigur traduceri și în Senegal, Sahel, Burundi). Klaus Iohannis e primul președinte al României postdecembriste care-și petrece îndelungi concedii în afara țării, pe bani a căror sursă rămîne străină marelui public. E primul președinte și care-și respectă cu strășnicie programul ca de funcționar cu mînecuțe. Vineri, la prînz, îi pune pe SPP-iști să rupă ușa Palatului, pentru a se sui mai repede în mașina cu girofar menită a-l duce la domiciliul conjugal. Sub semnul acestui Măreț Program de reașezare a României, amintind prin solemnitatea găunoasă de Mărețul Program stalinist de transformare a Naturii URSS, Klaus Iohannis a anunțat pînă acum Proiecte faraonice în diferite domenii ale vieții noastre social-politice și economice:

De la apariția unei noi clase politice, alcătuite doar din schimnici mîncători doar de coajă de copac, pînă la eradicarea totală a corupției, evident, chiar dacă el nu ne-o spune, excepție făcînd Familia Iohannis.

Discursul de la Sindrofia ținută la Academie, la care a fost prezent și Patriarhul Daniel, lipsind însă Sfîntul Duh, ocupat cu plutirea deasupra Apelor, a adăugat proiectelor faraonice prezindențiale încă unul: „Dar tot aici, sub cupola Academiei Române, îmi doresc să vorbim despre mai mult, despre ceea ce am numit deja «România educată» ca proiect național. «România educată» se referă la educație și informare, dar nu numai. «România educată» privește identitatea noastră națională, culturală și socială. (…)

Ce poate face din anul 2016 unul special nu sunt alegerile în sine, ca act politic, ci începutul reașezării societății pe valori, al unei schimbări culturale. Mă refer aici la o cultură a succesului bazată pe performanță, muncă, talent, onestitate şi integritate. Aceasta este o altă expresie a proiectului «România educată», căruia vreau să-i dedic anul 2016.”

Măi să fie!

La finele lui 2016, o mare parte dintre români vor fi performanți, muncitori, talentați, onești, integri și – zicem noiun fel de Leonardo da Vinci de Balcani. Despre această mai mult decît demagogică asumare de Proiecte mărețe, faraonice, imposibil de realizat, dar și imposibil de verificat electoral (Vasile Dâncu lucrează, din cîte ne spune pe la televiziunile de casă ale Regimului, la Proiectul de Reformă totală a României pe o întindere de jumătate de secol și nu la unul de administrare a ministerului pe care-l conduce!) am vorbit icicolo, pe la televiziunile de știri rămase în afara Trustului de la Cotroceni.

Băgînd de seamă că mă preocupă obsesia Proiectelor faraonice nu numai la Klaus Iohannis, dar și la alți Conducători ai României, de la Carol al II-lea pînă la Nicolae Ceaușescu, trecînd prin Mareșalul Antonescu, Tiberiu Bogdan Iacob, de la inPolitics mi-a trimis un text publicat de el în 27 august 2010 sub titlul „Faraonii politicii mioritice”. E un text – trebuie să recunosc – pentru care-l invidiez pe Bogdan Tiberiu Iacob. Dacă aș conduce un ziar, aș face pe dracu în patru să reiau textul urmat de o dezbatere despre obsesia Proiectelor faranonice în lumea noastră mioritică. Printre altele, mai tînărul meu confrate, trece în revistă Proiectele Guvernării Adrian Năstase:

„Acum vreo șapte ani, guvernarea PSD enunța ambițiosul proiect de canal magistral Siret-Bărăgan, cu o lungime de 190 de km, care ar fi costat peste un miliard de euro, dar și proiectul unei autostrăzi București-Budapesta, al unei stațiuni de lux la malul mării, clădite de la zero, cu numele de «Europa», al unui circuit de Formula 1 la Satu Mare, ori al unui uriaș muzeu de artă contemporană pentru care spațiile din Casa Poporului erau insuficiente, astfel că se trecuse la… extinderea unora dintre ele.

Cam în aceeași perioadă, o primărie de sector din București anunța construirea unui parc de distracții în valoare de 250.000.000 de euro, adică o sumă cu care se putea face un întreg Disneyland. Nu punem la socoteală, desigur, legendarul Dracula Park, care ar fi trebuit să bulucească turiștii în România, desigur, dacă ar fi făcut saltul de pe hîrtie în realitate. Se mai contura construirea unui orășel al artiștilor, care să grupeze geniile creației mioritice, dar și a unei megabaze de agrement la Oltenița, pe unde ar fi urmat să se înghesuie iahturile ca sardelele, în timp ce la Cornu era proiectat un uriaș teren de golf, numai bun pentru Tiger Woods și alții de același calibru.” Guvernarea Adrian Năstase e demult Istorie.

Cîte dintre aceste Proiecte a fost, dacă nu realizate de Regimul PSD, atunci măcar preluate de Regimul Traian Băsescu? Nici unul. (Mai mult in EVZ)