Cele șase perioade dintre două tururi pe care le-am trăit din 1990 pînă acum s-au definit prin confruntarea zilnică dintre cei doi candidați rămași în cursă. Candidatul cel mai activ a fost întotdeauna candidatul clasat pe locul al doilea.
Explicabil.
Recuperarea diferenței dintre el și primul clasat (de regulă candidatul PSD) depindea fundamental de scoaterea la vot a electoratului anti-PSD.
Spre deosebire de primul tur, cel de-al doilea e întrecerea dintre candidați și nu dintre partidele lor, pentru că fiecare trebuie să cucerească un electorat mai mare decît electoratul primului tur. Candidatul clasat pe locul al doilea mai are datoria de convinge propriile oști că vor învinge în al doilea tur.
În 2004, îmi amintesc, Traian Băsescu, autorul celei mai mari răsturnări de scor din istoria postdecembristă (a depășit handicapul diferenței de 7%), a dominat cu vorbele și faptele sale cele două săptămîni dintre primul și al doilea tur.
Să nu uit însă mișcarea genială dinaintea celui de-al doilea tur în 2009. Traian Băsescu știa că i se pregătește lovitura cu filmulețul. Și mai știa, om bătrîn într-ale campaniilor, că dat cu doar cîteva zile înaintea turului al doilea filmulețul poate fi devastator pentru el. Ce-a făcut atunci? A forțat difuzarea filmulețului cu o săptămînă înainte celui de-al doilea tur, în istorica zi de luni, mergînd la Răzvan Dumitrescu, laRealitatea Tv. Postul, deși-l dușmănea de moarte, a acceptat să-l primească, pregătindu-i filmulețul.
Au trecut deja patru zile de la primul tur. Ca mîine e cel de-al doilea tur.
Ce constatăm? (Mai mult aici)