Sub titlul Ce taină poate avea Klaus Iohannis cu Victor Ponta încît cei doi să stea la șușoteli între patru ochi timp de oră? crititicam într-o postare anterioară ca incalificabilă secretoșenia care a definit întîlnirea de la Ctroceni dintre Klaus Iohannis și Victor Ponta.

Atrăgeam atenția asupra unui fapt definitoriu:
Cei doi nu s-au întîlnit în calitate de soți pentru a discuta a cui nevastă e mai rea de gură, ci în calitate de demnitari de rang înalt, de reprezentanți ai două instituții capital pentru democrația de la noi: Victor Ponta e premierul României, iar Klaus Iohannis, președintele României.

Fiind vorba de o întîlnire anunțată de cei doi ca una de discutare a colaborării dintre Guvern și Președinție, nu numai faptul că ea s-a desfășurat în taină, dar și – dacă nu mai ales – faptul că Prea mult alesul președinte Klaus Iohannis n-a catadcsit să ne spună nouă, muritorilor mioritici, ce s-a discutat, ce s-a hotărît, și nu pe Facebook, alături de rîndurile despre starea papilelor sale gustative, ci printr-un Comunicat sau chiar printr-o Declarație de presă, mi s-au părut ca prime semne ale unui demnitar care și-a luat lumea în cap chiar din primele zile ale mandatului. Asta ar fi o premieră în Istoria României, dat fiind că de la Carol al II-lea, pînă la Nicolae Ceaușescu toți Conducătorii României au luat-o razna după cîțiva ani de exercițiu al Puterii.

Pe cristoiublog.ro și-au făcut apariția în ultimul timp o nouă categorie de postaci: Pro-iohanniștii.
Nu știu dacă e vorba de postaci de partid sau de postaci de sinceritate.
Sigur e că-i recunosc nu atît după simpatia față de Klaus Iohannis, cît mai ales după antipatia față de Traian Băsescu. Într-un comentariu mai amplu, pe care mi-l propun să-l fac în Evenimentul zilei, după întoarcerea la rubrica România lui Cristoiu, voi demonstra pe larg de ce simpatizanții lui Klaus Iohannis sunt mai degrabă anti-Băsescu, decît anti-Ponta.

Unul dintre simpatizanții lui Klaus Iohannis mă mustră pentru aserțiunea că noul Președinte a luat-o razna în cazul întîlnirii de la Cotroceni. Postatorul (ca să nu-i spun postacul, deoarece l-aș jigni) crede că tăcerea lui Klaus Iohannis după întîlnirea cu Victor Ponta e semnul de salutat al unui nou stil de Președinție, diferit de cel al lui Traian Băsescu, definit prin scandaluri între el și premier. Eu însă nu l-am criticat pe Klaus Iohannis, pentru că nu i-a dat un cap în gură lui Victor Ponta. Eu l-am criticat, semnalînd că și-a luat deja lumea-n cap, pentru că în 16 noiembrie 2014 românii au ieșit la urne și pentru a impune politicienilor noștri una dintre normele cruciale de conduită în lumea modernă:
Obligativitatea politicianului de a sta de vorbă cu propriul Popor, de a-i spune tot ce face și de ce face, de a-l lămuri acolo unde i se pare că n-a fost înțeles, de a convinge acolo unde i se pare că el și nu Poporul are dreptate. (Mai mult aici)