Monica Macovei vorbește tot mai dîrz despre înființarea unui nou partid, și nu mai prididește să atace PDL din zori și pînă seara. E doar apă de ploaie sau la mijloc ar putea fi vorba de un plan cu bătaie mai lungă, în care fosta ministresă să joace doar un rol de fațadă? O întrebare al cărei răspuns ar putea schimba multe planuri politice de viitor.

“Un nou partid e una din variante. Depinde cine-l face, câtă credibilitate are în faţa oamenilor, care sunt sătui de clasa politica. Dar da, e una din variante”, a spus Macovei ieri, într-un interviu acordat HotNews. Unii comentatori spun, deja, că declarația lui Macovei s-ar plasa în siajul declarațiilor mai vechi ale consilierului prezidențial Sebastain Lăzăroiu, care vorbea de necesitatea apariției unei noi formațiuni pe scena politică, celebra, de acum, ”Albă ca zăpada”. Adevărul e altul, însă. Macovei a vorbit prima dată de un nou partid mult înainte, într-un interviu dat revistei ”Marie Claire”, anul trecut, cam în perioada în care în PDL se discuta despre data la care ar urma să fie stabilit congresul formațiunii, în prima parte a acestui an. “Da, cred din ce în ce mai mult că asta ne-ar trebui. Cred că, în situaţia în care se află azi România, ar fi singura soluţie. Se poate face, fără a spune însă că va fi uşor. Ţara se află într-o reţea a baronilor din multe partide, care sunt greu de zdruncinat. Dar atât timp cât există voinţă şi am susţinerea oamenilor, nu este imposibil” declara ea.

Odată cu amînarea în cascadă a congresului, Macovei a făcut un pas înapoi cu partidul ei, dar iese din nou la rampă în această perioadă, cînd pînă la congres a mai rămas, în principiu, vreo jumătate de an. De ce simte nevoia, Macovei, să iasă cu asemenea declarații cu o anume perioadă înaintea datei estimative a congresului? Poate fi o întîmplare. Dar, la fel de bine, s-ar putea ca declarațiile lui Macovei să fie o modalitate fie prin care Băsescu încearcă să decupeze noua schemă de conducere a partidului, fie prin care opinia publică este testată cu privire la nașterea unei noi formațiuni. Am scris și cu alte ocazii că cel mai de coșmar scenariu pentru președinte e cel în care ar pierde controlul PDL înaintea alegerilor din 2012 și 2014, iar o candidatură precum cea a lui Vasile Blaga poate aduce cu sine pierderea acestui control. Deocamdată, Băsescu a scos tripleta BVB din guvern și se ocupă de zor de discolarea generalilor fideli lui Blaga din MAI. Și totuși, nu e sigur că la congres nu ar putea apărea marea surpriză.

Ce poate face, în acest caz, Traian? Un alt partid, ar fi răspunsul, după modelul brevetat de Iliescu, în 1992, cînd a pierdut conducerea FSN în favoarea lui Roman, drept pentru care a ordonat oamenilor săi, de la înălțimea Cotrocenilor, să creeze rapid alt partid. Și asta, în anul alegerilor, practic, pe care le-a și cîștigat.
Oricum, Traian Băsescu a observat deja o mică șmecherie electorală. Mică, dar de mare succes. Aceea că nu e bine – cînd stai cam mult la guvernare, să participi în alegeri cu un partid neschimbat. În 2000, el a luat primăria din partea PD, în 2004 a cîștigat alegerile cu D.A, în 2008 cu PDL. Acum, se observă că pedeliștii încep să ia distanță de sigla și culoarea partidului, la alegerile anticipate locale ori parlamentare. Partidul, în forma clasică, e tot mai uzat, iar priza la electorat îi scade. Băsescu are nevoie să arunce un balast peste bord. Dacă echipa lui va cîștiga la congres, balastul va fi, probabil, vechea gardă, adică Berceanu, Videanu șamd. Dacă pierde, se va invoca incapacitatea de reformă morală, iar Macovei poate declanșa crearea unui partid nou, unul care, atenție, nu va trebui clădit de la zero, pentru simplu fapt că va aduna, rapid, o parte importantă, dacă nu chiar grosul filialelor PDL. Ce rămîne, nu are decît să fie gestionat de vechea gardă.

La cum se prezintă lucrurile în acest moment, Vasile Blaga e în pierdere de teren, nu e sigur că va mai risca o candidatură la șefia PDL, iar amenințarea unui nou partid e relativ departe de a fi pusă în practică. Totuși, lucrurile pot evolua neașteptat, în perioada rămasă pînă la congres, iar practica a demonstrat că în forul respectiv multe surprize de proporții pot să apară, practic, peste noapte. (Bogdan Tiberiu Iacob)