Cvasi izolat, cu excepția Statelor Unite și a altor câtorva state occidentale, Israelul face față unei adevărate furtuni de atacuri și de acuzații. Și, în același timp, își execută cu minuțiozitate planul. Acela de a face praf și pulbere tot ce poate să facă praf și pulbere din Hamas. Din Hamasul din Fâșia Gaza, pentru că restul Hamasului rămâne intact în diverse zone de pe glob. Acolo, în Fâșia Gaza, Israelul a trecut la cel de-al doilea plan, la planul invaziei și, rând pe rând, încearcă să ocupe tunelurile extrem de periculoase în care teroriștii își acumulează armele și își ascund ostaticii. Între timp, aparent întreaga lume s-a ridicat împotriva Israelului, iar Hamasul, în percepția publică, devine un fel de lider mondial.
La Organizația Națiunilor Unite s-a luat o decizie extrem de gravă în ceea ce privește statul Israel. O majoritate covârșitoare a statelor membre ale ONU a condamnat Israelul, acuzându-l de genocid, de încălcarea regulilor războiului, de crimă cu premeditare împotriva unei populații pașnice. Doar Statele Unite și încă câteva state, pot fi numărate pe degete, au votat în favoarea Israelului. Multe alte țări, între care și România, s-au abținut. După înfrângerea teribilă de imagine de la Organizația Națiunilor Unite, a urmat valul de demonstrații. În Turcia a fost cea mai semnificativă demonstrație și un discurs fulminant al lui Erdogan, care a acuzat statul Israel că ar fi un stat terorist. Hamas fiind absolvit de o asemenea acuzație printr-un vot smuls unei mulțimi uriașe de simpatizanți, pe care Erdogan i-a strâns nu atât pentru a sărbători centenarul statului modern turc, cât mai ales pentru a proslăvi Hamas și a acuza Israelul. Demonstrații au avut loc și în alte capitale, cu precizarea că în Franța autoritățile au reușit să blocheze o asemenea acțiune, sub motivul întemeiat că pe traseul ales de organizatori existau sinagogi și numeroase magazine evreiești și ar fi existat un risc de coliziune. În această stare de spirit cvasi generală, se creează falsa percepție, așa cum precizam mai sus, cum că Hamasul e o forță extraordinară, democratică, progresistă și devine un fel de lider spiritual mondial.
Extrem de interesant este faptul că rușii au negociat intens cu Hamas pentru a-i primi pe cei câțiva prizonieri ostatici care au și cetățenie rusă. Și cu această ocazie s-a aflat faptul că nu toți ostaticii se află în posesia Hamas, că unii dintre ei au ajuns pe mâna altor organizații teroriste și acum Hamas, pentru a satisface solicitarea rușilor, ar trebui să îi caute și nu-i prea găsește. Și, oricum, reprezentanții Hamas au ajuns și ei să orbecăie, la propriu și la figurat, întrucât utilitățile le-au fost întrerupte, ba mai mult, în Fâșia Gaza nu mai există comunicații, nu mai există internet, nu mai există nimic. Deși, foarte interesant, Elon Musk a decis să-și pună la dispoziție instalațiile lui, pentru ca spitalele și urgențele din Fâșia Gaza să poată fi satisfăcute. Fără comunicații, nu se mai poate întâmpla nimic, nu mai poate interveni nimic, nu mai poate fi nimeni salvat.
S-a schimbat și axa de putere în urma acestui război, axa de autoritate. Vladimir Putin a încercat să intre în prim plan, a încercat să fure startul, a încercat să se evidențieze ca un lider extrem de puternic și de autoritar, aflat cumva la pupitrul de comandă al acestei ofensive – care nu este numai împotriva statului Israel, este și o ofensivă antioccidentală – dar nu i-a ieșit. China a stat din ce în ce mai rezervată, în schimb Iranul a fost lăsat și el pe tușă, deși a dat destul bani și a făcut destule manevre pentru a ajuta Hamas și pentru a lovi statul Israel. Dar cine ocupă locul întâi pe scenă din acest punct de vedere, dovedind clar că este un autentic lider regional, este Turcia lui Erdogan. Care, practic, prin discursul rostit sâmbătă, a luat frâiele luptei împotriva partenerului său din NATO, Statele Unite, și împotriva Israelului. Se produc mutații extrem de interesante în aceste zile pe care, firește, vom fi nevoiți să le analizăm și în zilele următoare.