Omenirea a mai trecut prin asta. Iar liderii politici se pare ca nu au invatat nimic. Sunt la fel de orbi. Nu numai istoria se repeta, se pot repeta si consecintele unor greseli fatale. Pentru a intelege, este suficient sa facem o paralela intre ceea ce a insemnat troica celui de-al Doilea Razboi Mondial, alcatuita din Stalin, Roosevelt si Churchill, si noua troica, Moscova lui Putin, Statele Unite si Uniunea Europeana.

Inainte de a se fi incheiat cel de-al Doilea Razboi Mondial, aliatii au pierdut o mare parte din victoriile castigate pe teatrele de lupta la masa verde. Acolo, marele castigator a fost dictatorul comunist I. V. Stalin. Negocierile purtate la masa verde si rezultatul lor sunt cele care, pana la urma, au declansat si Cortina de fier si Razboiul Rece si celelalte razboaie de pe mapamond, dintre care cele mai importante s-au desfasurat in Vietnam si in Coreea. Pretul intelegerilor de la masa verde, care au invins puterea armelor, a fost sacrificarea a zeci si zeci de milioane de oameni. In Europa de Est. In Indochina. In Coreea. Si, pana la urma, chiar in Uniunea Sovietica. Astazi, istoria se repeta.

Dupa ce devenise evident ca Germania nazista urma sa fie invinsa de aliati, cateva intalniri la nivel inalt au pecetluit, pentru cel putin o jumatate de veac, soarta omenirii. Vazand in I. V. Stalin, dictatorul comunist de la Moscova, un partener extrem de important in razboiul dus impotriva Germaniei naziste, liderii de la Londra si de la Washington s-au facut ca nu inteleg natura criminala a regimului condus de “tatucul popoarelor”. Acesta a fost un asasin. I. V. Stalin a ucis mai multi oameni in afara razboiului decat a ucis Germania nazista in total. Si asta pentru un dublu scop, pentru a mentine si consolida la putere un sistem criminal in interiorul Uniunii Sovietice si pentru a-si putea extinde dominatia si influenta in cat mai multe state ale lumii. Daca la masa verde Churchill si Roosevelt nu ar fi cedat, consecintele nefaste ale Imperiului Sovietic ar fi fost mult diminuate. Iar perioada Razboiului Rece fie nu ar fi existat, fie ar fi fost mai scurta si mai putin costisitoare. Mai intai Churchill a fost sedus de Stalin si realitatea este ca a purtat cu acesta o corespondenta secreta, fara stiinta lui Roosevelt, la capatul careia, pe un servetel de hartie, a impartit Europa. Cu mana si creionul tatucului. Asa si nu altfel a fost creat faimosul lagar socialist. Asa si nu altfel Romania a fost oferita Moscovei, pentru o jumatate de secol, drept prada de razboi. Si nu numai. La randul sau, Roosevelt, sleit de propria boala, a facut si el intelegeri secrete cu Stalin, peste capul lui Churchil. Asa cum rezulta din corespondenta desecretizata de cativa ani, existenta in faimoasa Camera a Hartilor de la Washington, vicleanul Stalin le-a tras victoria de sub picioare celorlalti doi lideri ai lumii. Si asta, uluitor, s-a intamplat in conditiile in care Statele Unite, in timpul si capatul celui de-al Doilea Razboi Mondial, erau de departe cea mai mare putere a lumii. Cu un potential de zeci de ori mai mare decat cel al Uniunii Sovietice.

Chiar si Razboiul Rece a fost, pana la urma, o succesiune de concesii extrem de grave, facute de democratiile occidentale dictatorului de la Kremlin, precum si succesorilor acestuia.

In cele din urma, sistemul comunist a facut implozie. Pur si simplu s-a prabusit economic. Singura interventie cu adevarat relevanta si cu adevarat benefica a democratiilor occidentale a fost mentinerea unei curse accelerate a inarmarilor, la care economiile comuniste nu au mai rezistat.

La sfarsitul secolului trecut, atunci cand Cortina de fier s-a prabusit, multi oameni lucizi au avertizat omenirea ca istoria inca nu s-a schimbat. Cursul ei isi luase doar o pauza. Si ce urma dupa? M-am numarat si eu, un modest analist dintr-o tara victima nu numai a regimului comunist, ci si a combinatiilor cinice facute de politicienii lumii inainte sa ma nasc, printre cei care au atras atentia ca Imperiul Rus nu dispare odata cu implozia Uniunii Sovietice. Ca acest imperiu este de tip pulsatoriu. Puterea lui, bazata mereu si mereu pe absolutism, pe dictatura, pe forta armata in plan extern si pe forta securitatii in plan intern, se restrange, dupa imprejurari, sau expandeaza. Dar cu toti sovietologii si kremlinologii de la Washington si din celelalte capitale occidentale – multi dintre ei, culmea, educati chiar in lagarul socialist –, din nou, Occidentul a fost orb. Si astfel Rusia postsovietica a renascut din aparenta ei cenusa, iar Putin joaca, de mai multi ani, un triplu rol. In tara, strange radurile, strangand surubul, retehnologizand si reinarmand agresiva armata a Federatiei Ruse, iar in raport cu celalalte state ale lumii indeplineste un rol dublu. Este partener NATO, este partener UE, este garant in Consiliul de Securitate al pacii in lume, dar, in acelasi timp, creeaza si mentine focare de razboi atat pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice, cat si in alte state ale lumii si inarmeaza si sprijina, in mod agresiv, orice formatiune, in oricare parte a planetei, gata sa lovesca in democratiile si in modul de viata occidental.

Zile trecute s-a intamplat un fapt de o gravitate exceptionala si nemaiintalnit in ultimele decenii. Un stat al lumii, respectiv Federatia Rusa, prin vocea cea mai autorizata, presedintele acesteia, a amenintat puterile occidentale cu forta sa nucleara. Practic, Vladimir Putin a santajat Statele Unite si Uniunea Europeana ca, in eventualitatea in care se gandesc sa riposteze in fata agresiunii declansate in Ucraina, este gata sa utilizeze forta nucleara.

Unde ne gasim? Exact in punctul desenat pe un servetel, intr-o discutie ramasa mult timp secreta, purtata intre Stalin si Churchill. O impartire a lumii facuta pe sub masa. Si bazata pe ezitarile Occidentului si, partial, pe duplicitatea, pragmatismul si cinismul acestor state.

Vladimir Putin nu ar fi indraznit niciodata sa declanseze ceea ce a declansat in Ucraina. Sa anexeze o parte a unui stat suveran. Sa incalce acordurile de pace semnate, la capatul razboiului, de toate marile puteri. Sa trimita intr-un stat suveran, care si-a manifestat intentia de a face parte din Uniunea Europeana, militari fara uniforma, apoi chiar militari cu uniforma, tehnica de lupta si personal specializat, in scopul declansarii unui razboi civil. Sa hartuiasca, la frontiera, un stat suveran, cu intentia de a declansa un razboi in toata regula, de a-l ocupa si de a anexa alte cateva regiuni ale acestuia. Provocarile lui Vladimir Putin au fost, in mod inteligent, gradate. Ca la un joc de sah. In care Moscova analizeaza multe scenarii si anticipeaza numeroase miscari. Iar pe masura ce Uniunea Europeana se balbaie din ce in ce mai mult, pe masura ce ea ezita si isi arata nu numai slabiciunile, ci si duplicitatea, iar Statele Unite se simt din ce in ce mai incapabile sa-si impuna vointa, nici ea suficient de ferma, Moscova face alti si alti pasi de tip agresiv. Daca merge, merge.

Ne indreptam cu pasi repezi spre o noua capcana de genul celei care a declansat, pana la urma, Razboiul Rece, o afacere din care, mult timp, Moscova a fost singurul castigator.

Ce vrea Romania? In niciun caz un razboi nimicitor, nici macar civil, la granitele ei. Dar daca Romania vrea stabilitate si protectie reala in fata agresiunii Federatiei Ruse, ea are datoria, in primul rand, sa aleaga. Intre balbaiala, lipsa de vointa si duplicitatea Uniunii Europene si fermitatea, ceva mai energica, a Washingtonului. Exercitandu-si rolul de partener strategic al Statelor Unite, Romania are datoria sa solicite o angajare din ce in ce mai sincera si mai completa a Uniunii Europene, pentru a stopa expansionismul Federatiei Ruse.

In final, un dus rece pentru toti cei care se ametesca in iluzia ca faimosul Articol 5 al Tratatului NATO ne-ar putea salva in cazul unei agresiuni rusesti. Articolul 5 prevede ca, in cazul in care un stat membru este atacat, NATO sa riposteze. Daca citim cu atentie istoria, vom vedea cat de multiple sunt interpretarile si definitiile unui act de agresiune. Dar sa admitem ca, intr-o asemenea eventualitate, celelalte state NATO nu ar juca duplicitar. Si ca nu ar avea ezitari. Si ca ar activa imediat, in toata plenitudinea lui, Articolul 5. Ei bine, in aceasta situatie, NATO ar riposta. Dar mult timp dupa ce tavalugul rusesc va calca Romania in picioare. Tocmai aceasta este ratiunea pentru care cred ca merita sa incercam, intr-un moment de cupana a istorie, cum este cel prezent, sa fim uniti, sa fim hotarati, sa construim politici coerente si indraznete. Sa fim patrioti! (Sorin Rosca Stanescu)

Sursa: CorectNews