Șocul săptămînii în politică a venit azi de la premier, sub forma unei postări pe Facebook în care anunță – cu un aer aproape nostalgic, de Deng Xiaoping nonagenar, sătul de viață și de carieră -, nici mai mult, nici mai puțin decît retragerea din politică peste cîteva luni, după prezidențiale. Scenariile nu au ezitat să apară, cel mai vehiculat fiind acela că Ponta, de fapt, își anunță candidatura la președinție, pentru că, zic „specialiștii”, după ce ești ales președinte se cheamă că ai rupt-o cu politica.

Rîdem și trecem mai departe: și totuși, ce l-a apucat pe Ponta?

În modesta noastră opinie, două sunt evenimentele în raport cu care trebuie obligatoriu judecat acest vodevil, unul trecut și unul viitor.

Primul dintre ele este reuniunea de mîine, de la Brașov, a liderilor pesediști din teritoriu, tema majoră a discuției fiind decimarea baronilor pesediști de către DNA.

„Începem să ne punem întrebarea câți mai rămânem în picioare până la sfârșitul anului. De fapt, e singura întrebare pe care ne-o punem” declara azi Liviu Dragnea despre respectiva reuniune, cam cu vreo 2-3 ceasuri înaintea textului buclucaș al premierului.

Ziua începuse, oricum, ”bine”, după ce Radu Mazăre declarase presei că îl cam doare în cot de apropiatele alegeri europene, avînd altele mai importante pe cap. Un mesaj foarte dur pe adresa conducerii PSD.

Situația nu e greu de explicat: în PSD este o fierbere inimaginabilă de ceva vreme. Baronii sunt tot mai confuzi, nu înțeleg ce se întîmplă la București.

Partidul nu are nici măcar schițat un candidat prezidențial, DNA face poteci tot mai mari printre ei, PSD e aproape izolat politic, ajungînd cu guvernarea la mîna UDMR, iar între Ponta și Băsescu pare că funcționează o conexiune invizibilă, dar foarte eficientă.

Să vezi cocoțat un procuror DNA la cîrma prefecturii Capitalei în aceeași zi cu fugărirea greilor PSD din sud-vest de către panchetatori pare sfidarea maximă.

Nemaivorbind de recenta propulsare în guvern a unor miniștri de care baronii nici măcar nu au prea auzit, necum să se afle în spatele lor.

”De aia ne riscăm noi pielea în campanie, ca să o proțăpim în guvern pe de alde dșoara.Usturoi?” pare să fie gîndul nerostit al liderilor din teritoriu.

În ședința de mîine, mai mult ca sigur lui Ponta îi era pregătit un perdaf de zile mari, la pachet cu amenințări de lăsare în ofsaid la europene (vezi declarația lui Mazăre) un scor prost urmînd a fi, evident, decontat de premierul-președinte de partid.

Mesajul către Ponta urma să fie, mai mult ca sigur, ”ori faci ca noi, ori zbori!!”.

Există o singură mică hibă a acestui scenariu, și de ea s-a folosit premierul, prin postarea sa.

Anume că PSD nu își permite execuția propriului lider în acest moment, pentru că asta ar declanșa o criză triplă, pe linie de partid, guvern și președinție cu puține luni înaintea campaniei din toamnă.

Cum putea dezamorsa Ponta eventuale amenințări cu debarcarea din partea baronilor altfel decît fluturînd, el însuși, mesajul ”vă las și plec să îmi văd de familie”?

Un mesaj în care vorbește, demn de remarcat, despre ”calomnii, nedreptăți, trădări și dezamăgiri”. Or, adversarii nu prea pot fi acuzați de trădări ori dezamăgiri, că de aia sunt dușmani; e limpede că Ponta bate șaua spre ai lui ca să mascheze faptul că el însuși e o ”dezamăgire” suspectată de ”trădare”.

La fel de remarcabil e că premierul își justifică acțiunile, în mesaj, prin dorința de a face bine țării ”în care eu și familia mea ne-am născut și în care o să trăim tot timpul, cu bune și rele!”, fără a sufla o vorbă despre binele partidului.

Al doilea eveniment în raport cu care trebuie judecată postarea premierului s-a petrecut acum 10 ani, în vara anului 2004, și a avut ca protagonist un alt premier-lider de partid-prezumtiv candidat prezidențial, l-am numit pe Năstase.

La acea vreme, baronetul PSD fierbea, la fel ca și acum, din varii motive: premierul înființase PNA, o structură care începuse să facă de zor dosare propriilor colegi de partid, își promova intens oamenii fideli în tot felul de posturi grele, se înmulțeau zvonurile privind depășirea pragului de un miliard de dolari avere personală, iar guvernarea era aproape complet decuplată de teritoriu. Enerva cumplit și legendara strategie ”Centrul imaculat”, care viza sacrificarea mediatică a baronilor pentru ca liderii de la București să rămînă neatinși. În fine, președintele Iliescu era și el enervat de aroganța în creștere a premierului, de încercarea de a izola politic Cotrocenii etc. În plus, PSD cam pierduse și alegerile locale, neașteptat, în fața alianței DA.

Buboiul s-a spart la începutul lunii iulie 2004, cînd, la Cotroceni, a avut o ședință extrem de tensionată cu participarea președintelui, premierului și a liderilor pesediști.

Acolo, Iliescu a dat citire unui raport secret întocmit de o cîrtiță cotrocenistă în PSD, în care erau înșirate toate bubele partidului. Pe măsură ce citea, președintele se ambala mai rău, pînă cînd ar fi ajuns, spune legenda, la un atac dur la adresa chiar a soției premierului, căreia i s-ar fi permis o prea mare implicare în anumite bussinesuri. În acel moment, Năstase a cedat nervos. S-a ridicat și a spus doar atît: „Dle președinte, în această situație eu mă vă nevoit să îmi reconsider poziția. Vă voi anunța decizia mea în următoarele două zile”. A doua zi, a căzut bomba: presa anunța, pe surse, că Năstase își comunicase decizia de a demisiona din toate funcțiile și demnitățile și că nu mai vrea nici la Cotroceni.

A fost momentul cînd suflarea pesedistă, cu Iliescu în frunte, a înțeles că e la mîna lui Năstase: o triplă criză ar fi dus la sfîrșitul categoric al PSD din perspectiva alegerilor parlamentare și prezidențiale.

Urmarea?

Iliescu s-a înmuiat brusc. La fel și baronii.

Năstase a pus o serie de condiții aspre pentru a reveni asupra demisiei, pe care președintele le-a acceptat. între acestea numărîndu-se dreptul de a reteza capetele pe care le credea de cuviință, de a reforma radical structura de conducere din partid și de a beneficia de susținerea deplină a lui Ion Iliescu.

La finele unei perioade de cinci zile de foc pentru PSD, Adrian Năstase a conchis calm:”Nu-mi stă în fire să las proiecte neterminate!”, semn că a cîștigat bătălia cu Cotroceniul și cu propriul partid. El și-a permis chiar luxul de a recunoaște public că jucase cu demisia pe masă, lucru pe care Iliescu îl negase permanent.

Pînă la alegeri, Năstase a condus partida autoritar, decapitînd Delegația Permanentă a PSD și înlocuind-o cu fidelii săi, colorînd listele electorale după bunul plac, (cu mici concesii cotroceniste) și făcînd, per ansamblu, cam ceea ce a crezut el de cuviință.

E cît se poate de adevărat că victoria premierului nu a servit prea mult, atunci, PSD, care a pierdut și guvernarea și președinția, făcînd loc epocii Băsescu.

Cum, foarte, probabil, le va pierde și anul acesta.

Sigur e însă – și Ponta a învățat bine lecția Năstase, nu degeaba și-a ilustrat postarea cu poza mentorului său – că baronii nu își permit să-l execute pe liderul PSD cu adevărat, în acest moment. Cel mult să îl ”frăgezească” nițel, la intimidare, mizînd pe spaima lui în fața ofensivei lor.

După cum demonstrează postarea de azi a lui Ponta, însă, premierul nu e dispus să cedeze în fața baronilor și joacă tare.

Scriind că e gata să renunțe de tot la politică, Ponta dă semnalul că nici măcar forfaitul baronilor la europene nu îl afectează; la urma-urmei, el pleacă în sînul familiei, pe cînd pesediștii rămîn cu dezastrul, de ei înșiși provocat, pe cap.

Se anunță o încrîncenare și mai mare în interiorul PSD, în lunile care urmează; deocamdată, însă, premierul pare să fie călare pe situație. (Bogdan Tiberiu Iacob)