La doar o zi după ce a provocat un tsunami prin declarația că fostul președinte Klaus Iohannis va sfîrși în pușcărie pentru lovitura de stat din 2024, Viorel Cataramă face o nouă mișcare îndrăzneață. Într-o postare pe Facebook, el lansează un apel la renașterea liberalismului autentic, pornind de la constatarea că PNL pare rupt de realitatea românească de la o vreme: ”Acum este ceasul. Iar ceasul acesta nu se mai întoarce!” avertizează liberalul.

”Apel pentru Renașterea Liberalismului Autentic
Colegi liberali, urmași ai marilor Brătieni!
În ceasul acesta greu, când zgomotul lumii ne amețește și reperele par să se clatine, Partidul Național Liberal se află în fața unei cumpene istorice. Nu e prima oară. Dar poate fi ultima, dacă nu avem curajul adevărului și forța de a ne întoarce la izvoare.
PNL nu este un partid oarecare. Este partidul care a făurit România modernă, care a dat statului român instituții, drumuri, școli, o economie națională și o idee limpede de libertate. Este partidul Brătienilor, al construcției temeinice, al liberalismului ancorat în națiune, nu în laboratoare ideologice străine de sufletul românesc. Iar tocmai această moștenire este astăzi pusă în pericol de o derivă care ne îndepărtează de popor și ne împinge spre un conformism progresist-globalist ce nu ne aparține.

Să o spunem răspicat, fără ocolișuri: ceva s-a rupt între PNL și România reală. Între partid și valorile care l-au consacrat. Sub masca modernizării, s-au strecurat dogme care relativizează familia, credința, identitatea națională și suveranitatea deciziei politice. Sub pretextul „aliniamentului european”, s-a acceptat prea ușor abandonarea demnității și a interesului național. Sub tăcere, uneori chiar cu entuziasm, s-a consimțit la o dezrădăcinare ideologică ce nu are nimic de-a face cu liberalismul românesc.

Aici trebuie să spunem, cu voce tare, acel „J’accuse!” zolian pe care istoria îl cere:
Îi acuz pe cei care au confundat liberalismul cu docilitatea.
Îi acuz pe cei care au schimbat principiile pe funcții și tăcerea pe adevăr.
Îi acuz pe cei care au transformat un partid istoric într-o anexă administrativă, lipsită de viziune și de curaj.
Îi acuz pe cei care au uitat că politica este, înainte de toate, o datorie morală față de națiune.

În toată Europa, oamenii se trezesc. De la fermele olandezilor la satele Poloniei, de la orașele Italiei la piețele Franței, se ridică o revoltă firească împotriva unui progresism abstract, care vorbește despre „umanitate”, dar ignoră oamenii concreți; care clamează libertatea și drepturile omului în timp ce pritocește legi de băgat pumnul în gură. Nu este o revoltă împotriva libertății, ci împotriva falsificării ei. Nu este o respingere a Europei, ci o cerere pentru o Europă a națiunilor, nu a birocrației fără chip.

Și tocmai acum, când acest val de luciditate străbate continentul, PNL are de ales: ori se regăsește pe sine, ori riscă să repete destinul trist al PNȚCD — partid istoric prăbușit nu din cauza trecutului, ci din cauza rătăcirii prezentului. Istoria nu iartă partidele care își uită rațiunea de a fi.
Liberalismul românesc nu a fost niciodată anti-național, anti-creștin sau anti-familie. Dimpotrivă. Brătienii au înțeles că libertatea individului nu poate exista fără o națiune puternică, fără proprietate și fără ordine morală. Ei au construit statul, nu l-au dizolvat. Au apărat suveranitatea, nu au delegat-o fără discernământ. Au privit spre Occident, dar cu picioarele bine înfipte în pământul românesc.

Avem nevoie de o reformă politică și morală profundă. Nu de cosmetizări, nu de congrese sterile, nu de lozinci goale. Avem nevoie de lideri care să spună „ajunge!”. Avem nevoie de curajul de a dărâma zidurile conformismului ideologic, așa cum, odinioară, un președinte american a rostit, simplu și răspicat, chemarea care a schimbat lumea: „Dle Gorbaciov, dărâmați acest zid!”. Să dărâmăm zidul fricii, zidul minciunii, zidul obedienței!

În 1916, la Iași, Nicolae Iorga vorbea unei națiuni rănite, dar nu învinse. Vorbea despre datorie, despre sacrificiu, despre răspunderea generației de atunci față de cele care vor veni. Mesajul lui răsună și azi: nu avem dreptul să fim mici când istoria ne cere să fim mari. Nu avem voie să ne ascundem când țara are nevoie de glasuri limpezi.

Acest manifest este un apel către adevărații liberali — nu ca etichetă, ci ca stare de spirit. Către cei care știu că liberalismul fără rădăcini devine o ideologie sterilă. Către cei care cred în libertate, dar și în ordine; în deschidere, dar și în identitate; în Europa, dar și în România. Către cei care refuză să creadă că destinul PNL este irelevanța.

Mobilizarea trebuie să înceapă acum. Nu mâine, nu după următoarele alegeri, nu după următorul compromis. Timpul nu mai are răbdare. Fiecare amânare este o capitulare. Fiecare tăcere este o complicitate. Generațiile viitoare nu ne vor judeca după intenții, ci după fapte — sau după lipsa lor.
Să ne ridicăm, așadar, la înălțimea istoriei noastre. Să redevenim demni de numele pe care îl purtăm. Să reformăm PNL din interior, cu fermitate și credință, pentru ca liberalismul românesc să nu fie o amintire, ci o forță vie.
Acum este ceasul. Iar ceasul acesta nu se mai întoarce!” mai scrie Cataramă. (B.T.I.)