Avem un obicei nenorocit de a uita repede. Uneori, lucruri extrem de importante. Cum este de pildă destinul tragic din ultimii ani al unuia dintre cei mai mari eroi ai mass-mediei: Julian Assange. Fondatorul WikiLeaks. Jurnalistul care a făcut totul pentru a-și îndeplini până la capăt datoria. Asumându-și cu un curaj uluitor riscul de a-și pierde libertatea. Și chiar și viața.
Noroc că mai sunt oameni, alți jurnaliști, care ne aduc aminte de ceea ce noi uităm cu prea multă ușurință. De pildă faptul că, printre sutele de mii de documente strict secrete deținute de americani, se numără, după cum precizează jurnalistul de investigație Iosefina Pascal, și unele care ne vizează direct. Și care sunt mai scandaloase chiar decât corespondențele purtate în mare taină de Ambasada Statelor Unite la București cu Departamentul de Stat. Iosefina Pascal pune accentul pe acele dezvăluiri WikiLeaks, care se referă direct la banii solicitați și încasați sub formă de donații de Raed Arafat, în numele Fundației SMURD și sub pretextul acordării de asistență răniților de la Colectiv și familiilor acestora. Banii nu au ajuns niciodată la victime. Aceasta este o dezvăluire șoc. Una dintre dezvălurile șoc pe care i le datorăm lui Assange. Firește, nu singura.
Julian Assange, în urma teribilelor dezvăluiri pe care le-a făcut, cele mai cutremurătoare probabil din istorie, a fost mai întâi hăituit în propria țară, unde i s-a inventat literalmente un dosar de viol. Pulverizat, după ani de zile, de justiție. Apoi s-a refugiat pentru multă vreme – din nou vorbim de câțiva ani de zile – la Ambasada Ecuadorului. Ulterior a fost capturat de britanici și se află în prezent închis într-un penitenciar, în condiții inumane, dar totuși în custodia autorităților celei mai vechi democrații moderne din lume. Și se solicită de zor ,de către alte autorități ale unui alt stat democratic, transferul acestuia. Dacă Julian Assange ajunge în Statele Unite, prețul exercitării de către acesta a libertății de expresie, prețul faptei sale de a fi dezvăluit întregii lumi informații de interes public, care atestă ilegalități de o gravitate extremă, ar putea însemna, după cum ne comunică apărătorii acestuia, până la 175 de ani de închisoare. Adică scoaterea definitv din circulație a unuia dintre cei mai mari jurnaliști pe care-i are planeta. Și pe care i-a avut vreodată.
Dar dincolo de teribila dramă a unui om, care nu și-a făcut decât datoria în raport cu propria sa profesie, mai avem de-a face cu un posibil final dramatic. Trei mari democrații ale lumii, britanică, americană și australiană, sucombă sub ochii noștri. Și ceea ce este și mai trist e că nu America sau Marea Britanie sau Australia trebuie arătate acuzator cu degetul, ci reprezentanți nedemni ai acestor state. Ei sunt adevărații vinovați. În niciun caz Julian Assange. Și dacă sunt persoane care trebuie aruncate după gratii și care trebuie să ispășească pentru faptele lor, acelea sunt cele care se identifică cu hăitașii lui Assange. Ar trebui să strigăm toți, cât putem de tare și cât putem de des, „Jos laba de pe Julian Assange!”. Ar trebui să o facem noi, toți cetățenii statelor lumii, care suntem conștienți că nu există o valoare mai mare decât libertatea. Iar libertatea decurge într-o mare măsură din libertatea presei. Libertatea de a fi informați. (Sorin Roșca Stănescu)