Dacă mai era nevoie de vreo dovadă că D.E.I. (Diversity, Equity, Inclusion) este o politică rasistă catastrofală, care se întoarce împotriva minorităților și aduce oameni incompetenți în poziții de putere — în loc să se bazeze pe principiul meritocratic al competenței și al nediscriminării — iată cel mai recent scandal românesc, scrie într-o analiză pe Substack intitulată ”Fabricarea antisemitismului în Parlamentul României” jurnalistul francez Stephane Lucon.

”România a avut un proiect de modificare a legislației privind discursul, promovat de reprezentantul Minorității Evreiești în Parlamentul României, dl Vexler.
Partea cea mai nebunească este că persoana care împinge această lege, dl Vexler, este un membru desemnat al Parlamentului. Desemnat, nu ales. Constituția României are o prevedere de tip D.E.I. care garantează reprezentarea minorităților naționale (19), iar organizația însărcinată cu desemnarea reprezentantului comunității evreiești din România (aproximativ 9.000 de persoane) selectează efectiv deputatul intern, prin decizia propriului consiliu, fără niciun vot popular direct din partea comunității evreiești din România.

Astfel, într-un fel, dl Vexler a aplicat o formă de tactică D.E.I.: capturarea unei instituții și folosirea ei pentru a se promova pe sine și propria ideologie. Evident, cauza dlui Vexler pare să aibă mult mai puțin de-a face cu apărarea comunității evreiești din România și mult mai mult cu crearea unui mecanism de „lawfare” sub pretextul luptei împotriva antisemitismului — un mecanism ce poate fi folosit de putere împotriva opoziției, precum și pentru a reduce la tăcere criticii Israelului. Dar, avînd în vedere modul în care dl Vexler a reacționat în Parlament, rupînd agresiv un afiș cu mari figuri istorice românești, miza sa ar putea fi la fel de bine fabricarea unei reacții de respingere perpetue, o strategie care amintește în mod inconfortabil de abordarea lui Benjamin Netanyahu.

Legea actuală riscă să incrimineze scrierile unor mari intelectuali români și să pună în pericol posibilitatea de a dezbate și discuta textele lor — vorbim despre figuri naționale majore precum Mihai Eminescu, dar și despre intelectuali de renume mondial precum Emil Cioran sau Mircea Eliade, din cauza simpatiei lor temporare pentru mișcarea național-mistică românească Garda de Fier a Arhanghelului Mihail, în anii ’30. Imaginați-vă incriminarea unei figuri centrale franceze precum pacifistul Jean Jaurès în Franța pentru declarațiile sale despre evreii din Algeria. Sau pe Voltaire.

Deja, așa cum am menționat în textul meu anterior, știm că mecanismul de culpabilizare prin asociere este în funcțiune: Călin Georgescu — outsiderul „anulat” al alegerilor prezidențiale din 2024 — este acuzat pentru parafrazarea unui lider al Gărzii de Fier într-o afirmație banală despre faptul că nu pierzi niciodată cînd ai credință. Marele poem românesc anti-totalitar „Ridică-te, Gheorghe” este vizat și el de activiști, deoarece autorul său a fost membru al Gărzii de Fier și ar putea ajunge foarte bine un exemplu de lucruri pe care nu le mai poți cita.

Scopul pare evident a fi crearea unor reguli din ce în ce mai vagi și arbitrare, pentru care poți fi cenzurat sau condamnat, chiar dacă ceea ce spui nu este nici măcar o incitare la violență sau ură rasială.
Puterea, promotorii cenzurii și domnul Vexler au acum o lege care le permite să dea în judecată persoane al căror discurs nu este suficient de aliniat cu viziunea lor asupra lumii. În timp ce un tribunal francez a admis recent că opoziția față de sionism nu este antisemitism, va trebui probabil să vedem ce interpretare va alege instanța română în viitor. Între timp, oamenii riscă să petreacă ani apărîndu-se în instanță pentru ceea ce spun”, mai scrie jurnalistul francez. (Traducere și adaptare B.T.I.)