Laura Kövesi, prima persoană care ocupă funcția de procuror european, spune că cel mai mare test al său nu a fost niciodată dacă Europa poate crea un procuror independent, ci dacă Europa este pregătită să lase unul să își facă treaba. Ea a declarat într-un interviu pentru Euractiv că partea cea mai epuizantă a muncii sale a fost combaterea tendinței instituționale a UE de a îndulci, amîna și birocratiza lupta împotriva fraudei și a corupției.

EPPO (Parchetul European), un birou independent de procuratură înființat în 2021 cu scopul de a combate infracțiunile financiare grave împotriva UE, a deschis sub mandatul ei peste 3.600 de cazuri, a înghețat peste un miliard de euro de la organizații criminale – inclusiv de la cele mai periculoase mafii din lume – și, uneori, a vizat unele dintre cele mai importante figuri din blocul comunitar.
Totuși, la un moment dat în timpul mandatului său, Kövesi a declarat că un înalt oficial al Comisiei Europene i-a cerut să își nuanțeze mesajele publice despre amploarea cazurilor de corupție și fraudă descoperite de biroul său. Ea a ripostat. „Am spus: Cum îndrăzniți să-mi spuneți asta? Suntem independenți. Iar dacă există un caz, mandatul nostru este să-l investigăm”, și-a amintit ea, subliniind ironic faptul că nu poate închide ochii la acuzații, chiar dacă acestea vizează oficiali de top ai UE.
Acest schimb de replici surprinde problema centrală cu care s-a confruntat Kövesi în mandatul său de șase ani, care se încheie în această toamnă: cel mai mare obstacol în calea protejării banilor UE nu sunt doar infractorii care încearcă să îi fure, ci și sistemele politice și instituționale din blocul comunitar, care fac în continuare controlul dureros de dificil.

Pînă la finalul mandatului său, imaginea pe care o descrie este cea a unui parchet european antifraudă care și-a dovedit valoarea, expunînd în același timp limitele sistemului din jurul său. UE, a argumentat ea, a construit straturi de controale menite să prevină neregulile, fără a se asigura întotdeauna că acestea funcționează în practică(…)

Pentru ea, problema reală nu este existența imunității politicienilor, ci faptul că aceste bariere pot împiedica procurorii chiar și să stabilească faptele și să dovedească vinovăția sau nevinovăția. Ridicarea imunității este doar condiția minimă pentru ca justiția să funcționeze, a spus ea(…)

În cadrul instituțiilor UE, Kövesi a observat, de asemenea, o opoziție din partea Curții de Conturi Europene (ECA) în legătură cu încercările de a investiga acuzații privind cheltuieli nejustificate din banii UE, datînd din 2022 și implicîndu-l pe fostul președinte al Curții, Klaus Heiner Lehne. Acesta a negat acuzațiile.
Faptul că ECA, propriul organism de control al cheltuielilor UE, a rezistat controlului procurorilor pe motive de imunitate a motivat-o pe Kövesi să aducă ECA în fața celei mai înalte instanțe a UE, într-un proces care este încă în desfășurare. „Este o chestiune de principiu”, a spus ea.
Operațional, Kövesi a declarat că EPPO se confruntă cu constrîngeri cronice de resurse în mare parte din blocul comunitar. În Belgia – sediul multor instituții UE și un centru major pentru frauda vamală și de TVA – biroul său avea nevoie de cel puțin opt procurori delegați, dar a început cu doar doi, adesea fără sprijin polițienesc suficient. Într-un caz major de fraudă, a spus ea, a fost alocat un singur anchetator.
„Această lipsă de sprijin din partea statelor membre poate afecta durata investigațiilor”, a afirmat ea, referindu-se la cazurile de lungă durată care nu au ajuns încă la o concluzie — inclusiv ancheta din Belgia privind cel mai mare contract de achiziție de vaccinuri al UE, care vizează rolul Ursulei von der Leyen, președinta Comisiei.
Această rezistență instituțională și lipsa cronică de resurse se ciocnesc acum cu un alt punct de presiune: dezinformarea.
Kövesi a vorbit cu iritare vizibilă despre campaniile de dezinformare și atacurile la persoană care urmează tot mai des investigațiilor de profil înalt. Nu este la fel de brutal ca intimidarea criminală pe care a experimentat-o odinioară în România natală, unde magistrații au fost uciși în anii ’80(??!! n.n.). Este mai difuză și modernă, cu încercări coordonate de a discredita procurorii în public în timp ce aceștia rămîn obligați de confidențialitate, în special pe rețelele sociale.
Acest lucru s-a întîmplat în special în Grecia și Croația, unde echipa sa a fost „atacată sistematic”, în timp ce ea însăși a fost vizată de controversata firmă Blackcube, o companie privată de informații implicată acum în acuzații de ingerință străină în Slovenia. „Un procuror care nu are dușmani nu este un procuror adevărat”, a spus ea zîmbind.

„Dacă ascunzi mizeria sub preș, nu ești mai credibil”, a spus ea. „Cu cît poziția ta în UE este mai înaltă, cu atît standardele ar trebui să fie mai ridicate. O funcție înaltă nu face pe nimeni mai virtuos decît ceilalți — înseamnă că ar trebui să li se ceară să respecte regulile mai strict.” (Traducere și adaptare B.T.I.)