A furat! Cu amândouă mâinile a furat! De unde ştii? Ştiu eu! Păi nu se vede c-a furat?! N-auzi că are numai van gogi pe pereţi? De unde bani? Şi are şi un miliard de dolari în Elveţia. Asta de unde o ştii? Cum de unde? O ştie toată lumea! Ce, eşti comunist şi nu crezi? Păi era el fraier să privatizeze Petromul şi să nu ia şi el, acolo, câteva milioane de parai? Sau autostrada aia Bechtel… eheeee… câţi saci de ciment o fi primit pentru ea! Cine crezi tu că ar fi fost tâmpit să nu facă asta? Toţi fură, ascultă la mine, dar el e tata la hoţi. De unde ştii? Hai că eşti prost şi mă enervezi, n-ai văzut ce termopane are la casă?
Acum 9 ani, Statele Unite au atacat Irakul. Motivul, bine mediatizat, era mai mult decât justificat: Sadam are în pivniţă nişte multe bombe chimice, radioactive, puturoase, cu care se pregăteşte, imediat după ce-şi bea cafeaua, să distrugă flora şi fauna necredincioasă, oriunde s-ar afla ea. Omenirea, cutremurată, ţinea pumnii strânşi, să ajungă soldaţii americani înainte ca dictatorul să armeze focoasele. Din Guatemala până în Tanzanica, din România până în Bangladeş, din Capul Bunei Speranţe până în Patagonia, toţi muritorii stăteau cu ochii pe cronometrul care număra clipele neştiute până când un individ cu mustaţă le va hotărî soarta. Oricum, din toate colţurile lumii, se auzeau şoapte îngrozite şi rugăciuni! Toată lumea ştia cam ce arsenal are liderul de la Bagdad. De unde? Cum de unde? Ştia şi gata! Unele lucruri se ştiu, chiar dacă nu-ţi aminteşti că ţi le-a spus cineva! A murit şi Sadam, a fost răvăşită toată ţara, a fost scormonit nisipul şi scos petrolul, ca să se vadă dacă nu a ascuns acolo bombele cele periculoase! Au trecut 9 ani! N-au găsit nimic! Dar nu s-a mai încurcat nimeni cu scuze sau explicaţii. Dreptatea fusese făcută! Chiar dacă nu pentru miile de kurzi ucişi din ordinul lui, chiar dacă nu pentru terorizarea propriului popor, chiar dacă nu pentru invadarea unui stat vecin. Dictatorul fusese executat. Nimeni nu ştie exact de ce, nici astăzi, dar toată lumea a răsuflat uşurată. Fusese salvată!
PS. Pentru cei care au problem cu îndescifrarea semnificaţiilor. Textul de mai sus NU e o pledoarie pentru nevinovăţia lui Adrian Năstase, ci pentru o normalizare a justiţiei pe care ne simţim datori s-o facem cu toţii, din auzite, sau, dacă vreţi, după ureche. (www.RaduHerjeu.ro)