Președintele Klaus Iohannis o refuză pe Sevil Shhaideh. Fără niciun fel de explicații. După ca a cumpănit, cum spune el, argumentele pro și contra. Nu le cunoaștem. Sunt secret de stat. Dragnea se apleacă și ridică mănușa de pe jos. Îl ajută Călin Popescu Tăriceanu. Al doilea și al treilea om în stat, care conduc cele două Camere ale Parlamentului României și cele două partide care au realizat majoritatea în alegeri, trebuie să ia o decizie grea pentru țară.
E criză politică. Această criză politică poate degenera în diferite feluri. Le vom analiza pe rând.
Cea mai simplă reacție pe care ar putea-o avea reprezentanții majorității este să cedeze. Până la capăt. Să pună mâna pe tefelon și să îl roage frumos pe Klaus Iohannis să le ofere mutarea în plic. Respectiv numele premierului pe care președintele nu îl va refuza. Și care, aparent, să fie om al PSD-ului. Fără doar și poate acesta ar fi un reprezentant de marcă al serviciilor. Pentru că, iată, în confruntarea dintre președinte și majoritatea parlamentară, au intervenit serviciile, care împart România în două. În reprezentanții acestora, care se ocupă de siguranța națională, și restul lumii, care nu se ocupă de siguranța națională. Ci o periclitează din când în când. Dacă majoritatea cedează, se cheamă că Iohannis a câștigat, iar criza se încheie aici. Mai greu e cu cetățenii care una au votat și alta vor vedea că a ieșit. Din punct de vedere politic, la capătul acestui scenariu, cei doi lideri ai majorității se transformă în cadavre politice.
A doua variantă de ieșire din criză, dar pe termen ceva mai lung, este ca liderii majorității să se conformeze făcând o a doua nominalizare, care poate fi aceeași sau una diferită, dar fără a se conforma cerințelor serviciilor, exprimate, aparent, prin voința președintelui. Cu alte cuvinte, să nominalizeze după capul lor. În acest al doilea scenariu, președintele Klaus Iohannis poate omologa propunerea majorității, dar, în aceste circumstanțe, el însuși se transformă într-un cadavru politic. Și nu sunt deloc convins că serviciile îl lasă să ajungă în această situație. Klaus Iohannis poate însă refuza și a două nominalizare. Tot fără explicații. Aceasta conduce, de îndată, la dizolvarea Parlamentului. Urmează, din nou, alegeri legislative. Prin primăvară. După care, dacă va câștiga tot PSD+ALDE, o luăm de la început. Între timp, România va fi semi-guvernată.
Al treilea scenariu este solicitarea, de îndată, a unui punct de vedere din partea Curții Constituționale, punct de vedere care este doar consultativ, și declanșarea procedurii de suspendare a președintelui. Călin Popescu Tăriceanu se instalează la Cotroceni, timp de o lună, ca președinte interimar. În această perioadă, este numit Guvernul, este adoptat bugetul și se organizează referendumul pentru demiterea președintelui Klaus Iohannis. După demitere, cândva prin primăvară, vom avea alegeri prezidențiale.
În momentul în care postez această analiză, nu știu cum reacționează PSD+ALDE. Mă mișc, așadar, “în orb”. Dar fie și așa, se poate observa ușor că există cele mai mari șanse pentru a avea o criză durabilă. (Sorin Roșca Stănescu)