Am fost joi, 16 august, la protestul organizat de ARCEN în faţa Ateneului Român ca reacţie la decizia de desfiinţare a postului TVR Cultural. Vreo sută cincizeci de persoane discrete, venite ca la un concert de cameră. Majoritatea erau angajaţi ai TVR, speriaţi să nu fie filmaţi – ce paradox pentru nişte profesionişti de televiziune! Frica li se trăgea de la ameninţarea voalată a şefului lor suprem, cel pus la patru ace în Jurnalul de cu o seară înainte, unde anunţase concedieri masive, dar şi faptul că la miting „vor fi camere multe”. Spaima era că listele celor daţi afară se vor deschide cu cei prezenţi la demonstraţie. Puţinii şefi din TVR veniţi la protest au stat mai pe margine şi, recunoscându-l pe „cameramanul lui Titi” şi pe alţi operatori care mânuiau febril camerele de filmat, au şters-o rapid, lăsându-i singuri pe cei pe care de obicei îi vezi zilnic prin TVR muncind ca fraierii, să demonstreze tot ca fraierii, singuri.

Nu i-am văzut pe marii artişti care vreme de zece ani au fost difuzaţi de TVR Cultural. Cu excepţia actorului Vlad Rădescu şi a soţiei sale, teatrul românesc n-a avut stagiune în acea seară. Nici muzicienii, nici balerinii… pictorii erau ieşiţi din peisaj. Mă aşteptam să-l aud jelind pe Grigore Leşe, să-i ascult pe scriitorii luând atitudine şi când colo şuşoteli pe bisericuţe şi-atât. Au lipsit şi papionagii care-şi epuizaseră energiile apărând feuda ICR. Un pustiu cultural, ar fi putut spune un filozof cinic, dacă ar fi trecut pe acolo.

Dacă ne-am hazarda, concluzia ar fi ori că nu le-a păsat, ori că sunt laşi. Adevăratul motiv al absenţei intelectualilor şi artiştilor români a fost altul… Au fost cu toţii la concertul lui Lady Gaga! Mi-i închipui profunzi, inspiraţi şi înfierbântaţi în tribune, venerând-o ca pe un idol pe singura care a avut curajul să spună „nu sunt o creatură a guvernului vostru”. Cultura română a fost acolo unde era audienţa, acolo unde poporul trăia extazul mediatic. De aceea sunt iubiţi şi apreciaţi intelectualii români, sunt populari şi deloc dispuşi să gândească mai mult decât ceilalţi, nici să se indigneze în numele celor inerţi, nici să ia atitudine în faţa politicienilor descreieraţi. Câtă cultură, atâta indignare!

De aceea şi măsura de a închide TVR Cultural devine una inspirată. Cui i-ar mai folosi o televiziune culturală? Nici măcar nu mai sunt fonduri ca intelectualul să mai pupe vreun bănuţ pentru apariţia sa la televizor. Cultura a ajuns prea ieftină ca să mai merite. Atunci şi propunerea ca TVR2 să fie niţel mai cultural, în compensaţie pentru dispariţia Culturalului, pare o soluţie salvatoare, dând şi şanse mai mari să-i crească ratingul culturii române, odată ce va fi amestecată printre emisiuni comerciale. Ce grilă minunată vom avea! O oră de confesiuni cu filozoafa Iuliana Marciuc, apoi o oră de „Surprize, surprize”… cu H.-R. Patapievici! O oră, chiar două de fotbal, divizia B, apoi o juma’ de oră de Info Cultural despre ce tablouri a mai cumpărat Gigi Becali şi ce manele a mai cântat Salam la vernisajul noului palat al lui Bercea Mondialul. Seara, Marina Constantinescu va trebui să se reprofileze ca să facă faţă concurenţei unui show păcătos, noroc că numele emisiunii, „Nocturne”, poate lesne duce cu gândul şi la perversitatea culturii trecute de miezul nopţii. Asta va fi grila visată de Elwis Claudiu Săftoiu şi care va fi pusă în practică de cei care vor să mai rămână în TVR. Nu vor fi uitate emisiunile de cultură politică Copy-paste şi Vreau să fiu preşedinte, în prime-time!

Rămâne ca presa culturală să aprecieze prin tăcerea-i obişnuită efortul actualilor guvernanţi de a rămâne pe linia măreaţă dată de rezultatele dezastruoase de la bacalaureat, de puţinul cărţilor care se mai citesc, de sălile golaşe la concertele simfonice, de analfabetismul în creştere. Tăcerea-i de aur şi capul plecat sabia nu-l taie! – cele două maxime prin care poporul român a supravieţuit, chiar dacă nu şi cultura sa.

Bere multă şi distracţie la maxim să fie, că la vot s-a inventat ştampila. Chiar de ne vom prosti cu totul, nu va trebui să ne mânjim punând degetul pe căsuţa şmecherului pe care vrem să-l alegem!(Valentin Nicolau)