Debarcarea lui Sebastian Lăzăroiu a luat prin surprindere scena politică și va face valuri zile în șir în sînul puterii. Deocamdată nu e clar motivul real al schimbării din funcția de ministru, dar scenariul cel mai fierbinte este cel potrivit căruia el a fost sacrificat de Boc într-un moment în care se pusese iarăși pe tapet, conform unor surse politice de vîrf, înlocuirea sa de la cîrma executivului.

Oficial, Lăzăroiu a fost schimbat pe motiv de prejudicii aduse imaginii PDL, numai că această variantă ia apă prin toate încheieturile.
În primul rînd, Lăzăroiu critică partidul de multă vreme, și nu a primit niciodată vreun cartonaș galben din acest motiv, pentru a se vorbi de eliminarea sa după recidivă. Nu e corect politic să iei gîtul unui om fără avertisment, cu atît mai mult cu cît problemele PDL sunt cu totul diferite de cele ale guvernului. Lăzăroiu putea fi debarcat, în mod normal, mai ales pentru că e independent, dacă ar fi gafat în activitatea de ministru, nu în cea de analist politic prea guraliv.

În al doilea rînd, precipitarea lui Boc este cel puțin suspectă, o asemenea decizie ar fi presupus discuții oficiale în forurile de conducere ale partidului. Modul în care s-a procedat nu e cîtuși de puțin favorabil imaginii PDL, exact în momentul cînd partidul se chinuie mai tare să își schimbe lookul politic.

În fine, e vorba de și de o eroare mediatic-strategică: debarcarea lui Lăzăroiu acoperă un scandal care venea mănușă puterii, e vorba de meciurile din interiorul USL, între PC și PSD și nu numai.

Singura explicație plauzibilă, în acest moment, e că Lăzăroiu a fost folosit de Boc pe post de grenadă ofensivă contra lui Traian Băsescu. Pentru cei mai puțin familiarizați cu milităria, grenada ofensivă nu are efect de rănire, ci creează doar o perdea de fum la adăpostul căreia o anume tabără se repliază.

În cazul lui Boc, decizia ar putea da un semnal de rezistență către Palatul Cotroceni, în condițiile în care Băsescu lua în calcul schimbarea premierului în toamna aceasta, cel mai probabil în favoarea unui premier independent (George Maior, după unele zvonuri, Lăzăroiu însuși, după altele). Între cei care au dat ca sigură schimbarea lui Boc s-a numărat, acum trei zile, inclusiv Mircea Geoană, în cadrul unui interviu acordat lui Ion Cristoiu, la B1TV.

Boc nu se dă dus, însă, iar numirea Sulfinei Barbu, angrenată într-o importantă luptă în această perioadă pentru recîștigarea șefiei femeilor pedeliste, dovedește un soi de pact între premier și gruparea Sulfinei. Cu postul de ministru în buzunar, Barbu va cîștiga fără drept de apel.

Cum, pînă acum cel puțin, în spatele deciziei premierului se plasează și nume precum Ioan Oltean, Gheorghe Flutur ori Sorin Frunzăverde, adică vechea gardă, în timp ce noua gardă, cu Raluca Turcan în frunte, nu o agreează, s-ar putea ca zilele următoare să aducă noi tensiuni în partid. Totul depinde de felul în care Băsescu va recepționa lovitura dată de greii PDL. Pînă atunci, să spunem că Lăzăroiu e primul pedelist negru de supărare de la prea multă Albă ca zăpada. (Bogdan Tiberiu Iacob)