CURS VALUTAR

Liiceanu – atac violent la corectitudinea politica

11 comentarii / 3681 vizualizări / 20 iulie 2019

Literatul Gabriel Liiceanu critică extrem de tăios fenomenul corectitudinii politice, susținînd că e vorba de un viol al minții umane și de un cocktail al nebuniei și al prostiei, pînă la punctul în care nu se mai știe nici ce înseamnă bărbat/femeie, ori mamă/tată.

”Cel mai greu lucru este să demonstrezi evidența, să subminezi anormalul devenit cuvânt de ordine, să pledezi pentru subînțeles și bunul simț, să fii pus în situația de a dovedi că realul este real. Or, la această caznă îndrăcită, la acest tip de siluire a minții ne obligă corectitudinea politică. Am definit-o undeva ca „sistematizare a nerezonabilului devenită ideologie dominantă“. Lumea e întoarsă cu susul în jos și tu ești penalizat că nu poți, sau nu accepți, să stai în cap ca s-o vezi în poziția firească” afirmă filosoful, într-un interviu acordat Newsweek.

”Corectitudinea politică nu atacă într-o singură direcție, ci propune o răsturnare a gândirii în toate punctele în care, printr-un travaliu de secole, omenirea a găsit consensuri de orientare în viață. Tot ce părea dintotdeauna să aibă o identitate limpede se clatină de la o zi la alta.

Corectitudinea politică blochează gîndirea

Afli de la o zi la alta că, de fapt, nu mai știi ce e un bărbat și ce e o femeie, că nu e foarte clar ce înseamnă „mamă“ și „tată“, că toate epocile istoriei trebuie judecate în parametrii minții de azi, că binele și răul sunt oriunde și întotdeauna relative (nu mai există principii etice universale), că „elită“ e un cuvânt blestemat, că toți, născându-ne cu aceleași drepturi și șanse, suntem și egali de la natură (în realitate nimeni nu e „egal de la natură“ cu nimeni), că performanța nu e măsurabilă și că eminența e jignitoare. Și așa la nesfârșit(…) Și dacă ar fi vorba doar de semantică! Dar nu, corectitudinea politică e represivă. Dacă nu accepți sensurile ei schingiuite, cuvintele ei siluite, gândirea ei absurdă, te penalizează, te marginalizează, îți aplică un stigmat și te arată în piața publică drept întrupare a răului.
Blocând gândirea, ea te obligă să ascunzi ce crezi, refăcând, în alt context istoric, acea teribilă dedublare a minții din comunism”.

Soluția întrevăzută de Liiceanu?

”Răbufnirea, mai devreme sau mai târziu, a bunului simț global devenit reactiv după o prea îndelungată agresare a lui de către acest cocktail de nebunie și prostie”. (B.I.)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

11 Comentarii

  1. Semidoctii au un melic esential: se cred unici si geniali.

  2. Liiceanu, Plesu, Cioroianu, Cartarescu, Blandiana, Marga, Dinescu, Patapievici, Mungiu Pippidi, ET COMP. asa zisii intelectuali corecti politici de 30 de ani au inghitit si au lins excrementele soroszist-popperiste-frankfurteriste si s-au inrolat in masa de manevra a corectitudinii politice cu intreaga clasa politica ticalosita romaneasca

  3. Asta a dat-o la intors ? Se poate asa ceva ? Se poate. N-are pic de rusine, Impostorul filosofic !? … Pai, ce-ai facut, bai, nesimtitule, sub Basescur ?

    • Se vede cq nu ai depasit comunismul!
      Ba chiar esti cantonat in cel incipient!
      Oganizarea raionala ti-a marcat existenta ireversibil.

      • Bă băeți, pufoșii mei, voi, staliniștilor bolșevici, sunteți tamam porcii din ferma animalelor.

  4. Scleroza are o noua poza in Wikipedia! Liiceanu! Dupa ce a infierat cu manie proletara a la Editura Politica, tot ce nu corespundea standardelor democratice( a se intelege politica bulangiilor gen Turcanu si Cacartarescu) acum devine detractor? Ce urmeaza? Codruta sa recunoasca faptul ca a plagiat si la lucrarea de licenta? Asd ca este un pupincurist? Iohanis ca are disfuncții erectile si e suparat ca romanii(el fiind sas) ii babardesc nevasta?

  5. Foarte corect spus, a surprins exact esența fenomenului, când vrea, poate. Probabil cineva care a trăit doar în România nu are cum să-și dea seama cam ce dezastru și ravagii face în vest corectitudinea politică, poate dacă vin useristii la guvernare o să gustam și noi din „binefacerile” progresismului de acum din Occident.

  6. Asta s-a intors impotriva tatuculor care l-au zamislit?! Pai, fara abominatia numita corectitudine politica, adica, sa manance si gura lui plagiatoare un cozonac, ca-l folosim dupa aia pe post de coada de topor, el ar fi un anonim pensionar, dupa o viata mediocra de profesoras complexat….Bineinteles ca e adevarat tot ce spune, doar ca, asa cum spunea Arsenie Boca (pare, ca s-a demodat in ultima vreme…) – in gura stramba si adevarul e deformat, sau cam asa ceva…

  7. …foarte corecte comentarii, FELICITĂRI COMENTATORILOR PENTRU OBIECTIVITATE, aceşti falşi filozofi trebuie să se retragă din viaţa literară şi chiar politică. Iată că nu au reuşit să obţină nici un comentriu favorabil, nu-şi văd imaginea pe care ei însuşi încearcă să şi-o creieze???

  8. Un exemplar humanoid de joasa speta…lipsit de credibilitate, un profitor financiar al slujirii guvernelor post 89…
    Nu a facut nimic din banii proprii…O jigodie!

  9. „Do you know where you are, Winston?” he said.
    „I don’t know. I can guess. In the Ministry of Love.”
    „Do you know how long you have been here?”
    „I don’t know. Days, weeks, months – I think it is months.”
    „And why do you imagine that we bring people to this place?”
    „To make them confess.”
    „No, that is not the reason. Try again.”
    „To punish them.”
    „No!” exclaimed O’Brien. His voice had changed extraordinarily, and his face had suddenly become both stern and animated. „No! Not merely to extract your confession, not to punish you. Shall I tell you why we have brought you here? To cure you! To make you sane! Will you understand, Winston, that no one whom we bring to this place ever leaves our hands uncured? We are not interested in those stupid crimes that you have committed. The Party is not interested in the overt act: the thought is all we care about. We do not merely destroy our enemies, we change them. Do you understand what I mean by that?”
    He was bending over Winston. His face looked enormous because of its nearness, and hideously ugly because it was seen from below. Moreover, it was filled with a sort of exaltation, a lunatic intensity. Again Winston’s heart shrank. If it had been possible he would have cowered deeper into the bed. He felt certain that O’Brien was about to twist the dial out of sheer wantonness. At this moment, however, O’Brien turned away. He took a pace or two up and down. Then he continued vehemently:
    „The first thing for you to understand is that in this place there are no martyrdoms. You have read of the religious persecutions of the past. In the Middle Ages there was the Inquisition. It was a failure. It set out to eradicate heresy, and ended by perpetuating it. For every heretic it burned at the stake, thousands of others rose up. Why was that? Because the Inquisition killed its enemies in the open, and killed them while they were still unrepentent: in fact, killed them because they were unrepentant. Men were dying because they would not abandon their true beliefs. Naturally all the glory belonged to the victim and all the shame to the Inquisitor who burned him.
    Later, in the twentieth century, there were the totalitarians, as they were called. There were the German Nazis and the Russian Communists. The Russians persecuted heresy more cruelly than the Inquisition had done. They had learned from the mistakes of the past. They knew that one must not make martyrs. Before they exposed their victims to public trial, they deliberately set themselves to destroy their dignity. They wore them down by torture and solitude until they were despicable, cringing wretches, confessing whatever was put into their mouths, covering themselves with abuse, accusing and sheltering behind one another, whimpering for mercy. And yet after only a few years the same thing had happened over again. The dead men had become martyrs and their degradation was forgotten. Once again, why was it? In the first place, because the confessions that they had made were obviously extorted and untrue. We do not make mistakes of that kind. All the confessions that are uttered here are true. We make them true. And above all we do not allow the dead to rise up against us. You must stop imagining that posterity will vindicate you, Winston. Posterity will never hear of you. You will be lifted clean out from the stream of history. We shall turn you into gas and pour you into the stratosphere. Nothing will remain of you not a name in a register, not a memory in a living brain. You will be annihilated in the past as well as in the future. You will never have existed.”
    „Then why bother to torture me?” thought Winston, with a momentary bitterness.
    O’Brien checked his step as though Winston had uttered the thought aloud. His large ugly face came nearer, with the eyes a little narrowed.
    „You are thinking,” he said, „that since we intend to destroy you utterly, so that nothing that you say or do can make the smallest difference – in that case, why do we go to the trouble of interrogating you first? That is what you are thinking, was it not?”
    „Yes,” said Winston.

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *