Prinși în vălmășagul evenimentelor economico-sociale din ultima vreme, nu mai apucăm să scoatem capul de la cutie și să observăm manevre discrete care se fac ”pe lîngă”. Cum ar fi accelerarea vertiginoasă a unui proces pe care l-am putea numi clădirea noului mit politic românesc: Elena Udrea. Semne sunt, și din ce în ce mai clare, că asta se întîmplă, iar păpușarii din umbră nu au odihnă. De parcă momentul în care Udrea va fi supusă testului cel mare ar putea veni mai repede decît cred mulți.

Ce înseamnă clădirea unui mit politic? În principiu, e vorba de un fenomen a cărui caracteristică majoră este discreția, altfel spus nu îl simți că se petrece, doar îi percepi efectele. La el se lucrează, însă, ani de zile. Alesul este creația unor rețele oculte alte statului, implicînd servicii secrete, sociologi de top, structuri politice și oligarhice, mass-media. Produsul e finisat îndelung, și lansat pe piață atunci cînd se estimează că a venit momentul lui, nu mai devreme. Pentru ca el să atingă scopul propus, se declanșează energii nebănuite, la toate nivelele. Dar merită, pentru că scopurile sunt mărețe: palatul Victoria sau Cotroceni.

Despre construirea unui mit politic a vorbit, în premieră absolută, fostul președinte Emil Constantinescu, într-un interviu televizat dat acum cinci ani lui Ion Cristoiu, la Antena 3. Printre numele liderilor creați în timp, cu migală, de forțele mai sus pomenite el i-a enumerat pe Adrian Năstase, Radu Vasile, Traian Băsescu, Mugur Isărescu ori Theodor Stolojan.

Probabil cel mai mult s-a muncit la mitul lui Stolojan, relata Constantinescu, el fiind pregătit pentru cele mai înalte demnități în stat. Din păcate, sugerează fostul președinte, au apărut anumite ”accidente” care au făcut ca Stolojan să nu prindă suficient de mult la public, astfel că a fost înlocuit de o rezervă, de asemenea, intens pregătită, mitizată: Traian Băsescu.

Cine era Stolojan, însă?
„KGB-ul a distribuit în timpul lui Gorbaciov bani unui număr de persoane care să-i folosească. Acelaşi lucru s-a întîmplat şi în România şi fostul ministru al Finanțelor recunoaşte că s-au distribuit sume uriaşe, în special fondul valutar special era urmărit. Acest fond valutar special care mergea numai la Ceauşescu trebuia să fie împărţit de cei care aduceau. Cel care a condus Fondul Valutar Special şi care pînă astăzi este, domnul Theodor Stolojan. Deci domnul Theodor Stolojan este persoana cheie a sistemului oligarhic din România” spunea Emil.

”Au fost două mari operaţii de manipulare a opiniei publicet. Una a fost crearea mitului Stolojan. Deci s-a proiectat pe mentalitatea poporului român imaginea dlui Stolojan, a unui om onest, corect, muncitor. Dl Stolojan totdeauna era cel care mergea înaintea Guvernului. A fost menţinut fostul ministru al Finanţelor, dar în spate conducea Stolojan. După aceea Stolojan a fost numit ministru al Finanţelor şi după aia a venit Guvernul Roman”

Cine a creat mitul Stolojan ?
„Un mare specialist, care şi astăzi este eminenţa cenuşie şi a domnului Traian Băsescu. Este domnul (Dorel n.n.) Şandor, fost profesor de dezinformare la şcoala de securitate de la Băneasa, și care este o minte strălucită şi care de fapt a elaborat împreună cu două doamne foarte inteligente, care au mers cu Theodor Stolojan în zona economicului, cît a lucrat pentru Tofan, au creat acest mit Theodor Stolojan, care treptat a devenit adjunct al ministrului de Finanţe, secretar de stat, ministrul de Finanţe înaintea Guvernului, după care prim-ministru. A fost spălat la Banca Mondială într-un post de funcţionar, pentru ca apoi să intre în PNL, pentru ca ideea structurilor oligarhice să controleze toate partidele”.

Stolojan era programt, deci, cu mulți ani înainte să preia frîiele statului, dar lipsa unei carisme necesare, probabil, a făcut ca el să fie înlocuit la momentul-cheie.
„Aia a fost o schimbare a sistemului” explică Emil. ”Deci la un moment dat cei care conduc structurile, au considerat că Băsescu putea să adune mai bine voturile poporului. A fost de fapt un mare proces de manipulare, prin care elitele intelectuale româneşti au creat mitul Băsescu”.

De la dezvăluirile fierbinți ale lui Constantinescu au trecut ani buni, în care Băsescu a reușit incredibilul, adică obținerea celui de al doilea mandat prezidențial. Dar și ultimul.

Și, pentru că trebuie să aibă un înlocuitor, se lucrează din greu la noul mit politic. E evident că acesta poartă numele de Elena Udrea. Întîmplător sau nu, un politician creat și „botezat” de același Theodor Stolojan, cel care apoi i-a încredințat-o lui Băsescu pentru a desăvîrși opera. Nu e clar dacă Udrea a fost de la început aleasă pentru un țel mult mai important decît și-ar fi imaginat oricine, pe atunci. E posibil să fi făcut parte dintr-un grup mai larg, ”testat” discret de laboratoarele politice. Oricum ar fi, Udrea a reușit să treacă testele, iar acum s-a intrat în faza finală. Cea a inoculării în conștiința publică a ideii că ea este aleasa.

O dovadă că e așa o reprezintă chiar parcursul politic al femeii, care a ajuns în doar șase ani, din simplu consilier municipal, șef de cancelarie prezidențială, apoi parlamentar, membru al conducerii unui partid ministru, lider de mare organizație iar acum, potențial candidat la primăria generală.

Dar, cel mai important, Udrea a parcurs rapid traseul vector de imagine – vector de opinie – centru de putere. La început dădea bine în poze și filmări grație aspectului fizic generos. Apoi a devenit o portavoce a unor centre mai puternice decît ea, precum șeful statului. Acum, Udrea devine un centru de putere în sine. Iar Traian Băsescu, din proprie inițiativă sau nu, îi cedează tot mai mult spațiul din față.

Cine are dubii să se aplece doar asupra evenimentelor din week-end, emblematice sub acest aspect. Traian Băsescu intervine în problema pensiilor degajat, dintr-un hypermarket, apoi, în locul premierului ori al miniștrilor Apărării ori Internelor, cea care vorbește e Udrea.
Ea trasează parcursul care trebuie urmat.
Apoi, seara, un soi de CSAT restrîns decide exact ce anunțase Udrea.

Azi, la Iași, președintele participă la sărbătoarea unirii, iar în prim plan apare, ca deponent al unei coroane de flori la statuia lui Cuza nu primul ministru, nu președintele Camerei, nu alte figuri grele ale PDL, ci ministrul Turismului. Plasată în centrul acțiunii, pentru ca mesajul subliminal să fie cît mai clar.

La începutul carierei, Udrea arunca doar fitile pe piață, gen scandalul bilețelul șamd.

De o bucată de timp, Udrea anunță și decide.

Anunță investiții de miliarde, anunță modificări de legi cruciale, anunță direcții majore de acțiune ale guvernului. Anunță startul campaniei electorale a PDL și anunță nume de posibili candidați la diverse funcții. Anunță schimbări în structura PDL.

Și nimeni nu încearcă să îi ia fața. Scenariul pare să fie cunoscut și executat de toți, fără crîcnire.

Iar impresia generală e tot mai mult exact cea care se dorește să fie, probabil: Elena Udrea este principalul pol de putere politico-afaceristic al momentului. Unul care face încet, dar sigur, rocada cu Traian Băsescu, pînă la momentul, poate mai apropiat decît credem, cînd va fi pregătită să ocupe, de facto, locul de onoare. (Bogdan Tiberiu Iacob)