Toate scenariile și strategiile de salvare a PDL din prăbușirea dramatică sunt apă de ploaie, pentru că nicio cosmetizare guvernamentală sau campanie de imagine nu mai poate păcăli electoratul. Este și concluzia la care, potrivit unor surse politice de vîrf, tandemul Băsescu-Lăzăroiu a ajuns, în ultima perioadă, drept pentru care președintele se îndreaptă cu pași repezi spre singurul colac de salvare pe care îl mai are. Condiția de bază, însă, e să păcălească eficient actuala opoziție.

Așa cum arătam nu demult aici, Traian Băsescu ar avea probleme tehnice serioase în cazul în care ar dori să îl schimbe pe Boc – cu acordul acestuia, desigur – cu alt premier din tabăra actualei puteri. Motivul e acela că statutul PDL spune clar că un succesor al premierului trebuie musai validat de Consiliul Național, iar aici, vechea gardă a baronilor ar putea avea, de această dată, un cuvînt greu de spus. În egală măsură, lui Băsescu nici nu i-ar servi la mare lucru să schimbe guvernul Boc cu altul asemănător, pentru că situația a ajuns într-un punct suficient de disperat încît orice cabinet ar veni, tot unul de sacrificiu ar fi. Așa că salvarea PDL de la prăbușirea în sondaje pînă sub cota de avarie nu ar putea veni din această direcție.

Soluția e una singură, și ea va fi încercată, din informațiile noastre, în toamnă: e vorba de specularea depunerii unei moțiuni de cenzură de către opoziție. Concret, Băsescu și fidelii săi din PDL pregătesc votarea, discretă sau chiar fățișă, a moțiunii opoziției, iar după demiterea lui Boc, președintele va oferi guvernarea PNL, PSD sau unei alianțe a celor două partide. Dacă cele două partide, separat sau împreună, refuză oferta președintelui de nominaliza un premier din rîndul lor, își taie de sub picioare craca dreptului de a mai critica guvernarea PDL. Traian Băsescu va putea să pună la zid, de aici înainte, refuzul celor două partide de a-și asuma răspunderea guvernării, iar acestea ar putea suporta furia alegătorilor dezamăgiți de guvernarea pedelistă.

Dacă ele acceptă, însă, oferta președintelui, PDL trece în opoziție, de unde va asista, liniștit, la prăbușirea mitului opoziției salvatoare, în cei doi ani rămași pînă la alegeri. Pentru că, o spunem încă o dată, indiferent cît de corecte ar fi măsurile luate de o altă guvernare, mai capabilă și mai responsabilă, efectul lor ar fi tot unul devastator asupra populației, pe termen scurt și mediu. Ne lămurește o scurtă privire aruncată peste gard în Ungaria, acolo unde Viktor Orban a venit la putere cu un scor fără precedent, 67%, dar în numai cîteva luni criza economică a adus țara în blocaj financiar și l-a prăbușit dramatic în sondaje.

Salvarea PDL ca partid nu poate veni decît cu prețul tăios al renunțării la guvernare, introducînd, în locul său, în ghilotina crizei partidele care acum cresc spectaculos în opoziție. Marea întrebare este în ce măsură PSD și PNL conștientizează acest pericol? Declarațiile din ultima vreme ale lui Victor Ponta (”exclud o intrare la guvernare a PSD pînă la alegeri”, ”nu văd posibilă o guvernare cu PNL” etc) par să indice că acesta a început să înțeleagă riscul intrării, acum, la guvernare, ca și al alegerilor anticipate. Dinspre PNL vin, deocamdată, mesaje contrarii, potrivit cărora liberalii sunt gata să își asume guvernarea pe cont propriu, dar la mijloc ar putea fi vorba de o strategie de imagine bazată pe încredințarea că o asemenea eventualitate nu are șanse să se producă.

E foarte probabil, de asemenea, ca tot mai desele apropouri democrat-liberale privind o refacere a alianței DA la guvernare să fie o capcană pregătitoare a terenului pentru lovitura de toamnă descrisă mai sus. Dacă PNL refuză categoric – a făcut-o deja – apropierea de PDL, singura variantă care îi rămîne e guvernarea de unul singur sau cu ajutorul PSD, ambele situații convenindu-i lui Băsescu. Există, însă, și minți lucide la PNL care spun că, la moțiunea din toamnă se vor lua măsuri discrete pentru ca ea sa nu treacă, informații asemănătoare venind și din tabăra PSD. Forțarea lui Băsescu să și-l asume, în continuare, pe Boc, este rețeta salvatoare a opoziției, care în 2012 va împinge categoric PDL spre o soartă încă și mai cumplită decît a țărăniștilor, în 2000. (Bogdan Tiberiu Iacob)