CURS VALUTAR
1 EUR = 4.9691 RON DOWN | 1 USD = 4.5463 RON DOWN | 1 GBP = 5.8319 RON DOWN

Mai multe mistere si o ipoteza: este Basescu un fan al Monarhiei?

0 comentarii / 2124 vizualizări / 28 octombrie 2011

Se întîmplă lucruri ciudate, de neimaginat în alte vremuri. Atît de ciudate, încît fac tot mai rezonabilă o întrebare parcă de neconceput în România post-decembristă: am putea redeveni, curînd, monarhie constituțională?

Să luăm faptele la rînd, nu neapărat în ordinea cronologică:

– Traian Băsescu declanșează în vară un aiuritor atac la Rege, șocîndu-i pînă și pe adepții lui cei mai înfocați

– Atacurile sunt reluate ulterior, pentru a fi limpede că nu a fost o scăpare de moment, ci o acțiune perfect coordonată și asumată

– Se pune în mișcare un important arsenal, avînd ca punct final sărbătorirea Regelui într-un cadru greu de întrevăzut la un moment dat

– Șeful clubului Bilderberg, despre care se spune că face și desface marile jocuri planetare, efectuează o misterioasă vizită în România

– Fostul suveran ține în Parlament un discurs istoric, care, după cum observă reputatul analist Ion Cristoiu, pare mesajul către națiune al unui suveran în exercițiu

– Băsescu și tot restul conducerii statului boicotează discursul, de parcă am mai avea un pas pînă la instalarea monarhiei

– Presa de casă a puterii lansează, oricum, scenarii apocaliptice înaintea mesajului, pe ideea iminentei restaurații

– În schimb, Regele este secondat permanent pe parcursul manifestărilor de Mugur Isărescu, unul dintre oamenii cel mai puternic contectați la centrele externe de putere. În replică, fostul monarh menționează BNR în discursul său din Parlament, ca singura instituție onorabilă a statului, alături de Academie, amănunt care a scăpat multora

– Imediat după discursul Regelui, Băsescu activează liderii împrăștiați ai celui mai monarhist partid, PNȚCD, și le sugerează o regrupare sub pulpana Cotrocenilor, ceea ce e acceptat, în mod cert, cu plăcere

– Mai mult, după reuniune, adică ieri, Băsescu declară explicit românilor, la TVR, că a făcut asta pentru a atrage voturile monarhiștilor, pentru că ”trebuie sa recunosc ca este destul de actual curentul monarhist”

– Ziarul moscovit ”Izvestia” salută ieri discursul regelui din Parlament și crede în revenirea monarhiei

– Apar informații și speculații, inclusiv în presa externă, privind posibila preluare a tronului României de către prințul Charles, cel care, oricum, dovedește de cîțiva ani o dragoste de-a dreptul suspectă pentru țara noastră, de la proprietăți cumpărate în Ardeal la propagandă internațională în favoarea plaiurilor mioritice. Plus tot mai desele revendicări din Țepeș-Dracula. Și primirile la Cotroceni…

– Associated Press scrie că Charles devine o miză pentru viitorul României

– Statele din Commonwealth se adună ieri și modifică regulile de succesiune la tronul britanic; zvonurile despre venirea prințului William pe tronul britanic, și nu a lui Charles, se amplifică

– În fine, dar nu cea de pe urmă, avem campania prezidențială din 2009 a prințului Duda, care nu a fost nici pînă azi satisfăcător explicată: cine, de ce, cum și ce interese a avut în asemenea candidatură, care nici măcar nu a fost dusă pînă la capăt? Și cum de a acceptat-o Regele, deși nega însăși esența monarhiei din interiorul Casei Regale?

Și acum, să vedem posibilele interpretări.

România are o mare problemă: a intrat de ani buni în NATO și UE, dar bate total pasul pe loc în ce privește reforma statului. Analistul Ion Cristoiu spune, pentru Inpolitics, că ”sunt de luat în seamă informațiile tot mai întîlnite că, la nivelul cancelariilor vestice, există un soi de exasperare la adresa incapacității unor state precum România și Bulgaria de a trece peste răfuielile politice permanente pentru a se putea dedica reformării statului; nu e imposibil să fi ajuns la concluzia că sistemul prezidențial nu ni se potrivește”.

Dacă este reală informația că despre posibila venire a lui Charles pe tronul României (famiile regale română și britanică fiind înrudite) se discuta încă de acum cîțiva ani, candidatura lui Duda la președinție e posibil să se explice prin dorința scoaterii de la naftalină, mediatic vorbind, a Casei Regale. Altfel spus, anumite structuri au făcut un experiment sociologic național, cu ochii la viitor. Să nu uităm că, în anul dinaintea candidaturii, Radu Duda făcuse un tur prin întreaga țară, întîlnindu-se cu oameni simpli, din localități mărunte, sate și comune, așa cum niciun alt contracandidat nu făcuse. Și nici nu era stilul său de personaj mai degrabă ”prețios” și interesat de sferele înalte de la Bruxelles, Washington sau Paris. Nici pînă azi nu se știe cine a decontat uriașele costuri ale operațiunii.

De departe cel mai mare semn de întrebare îl reprezintă, însă, atitudinea lui Băsescu.

Animal politic versat, Traian a știut mereu că adversarii importanți trebuie ridiculizați, pentru a le coborî cota. Orice atac sever ar fi însemnat că se teme de adversar; de aici și celebrele sale bășcălii, uneori de-a dreptul grobiene, la adresa unor contracandidați.

Or, atacurile sale repetate la Rege reprezintă exact contrariul acestei strategii atît de folosite. Adică, se ia un produs considerat mai degrabă expirat și complet inofensiv și se ridică la rangul de problemă națională, prin atacuri de-a dreptul paranoice. Decît să spună despre segmentul monarhist că ”este destul de actual” Băsescu și-ar fi mușcat mai degrabă limba. Totuși, a făcut-o.

De cîtva timp, românii nu contenesc să se întrebe ce are președintele cu un Rege care nu mai înseamnă nimic, aparent, decît pentru cărțile de istorie.
E greu să nu te încerce un gînd năstrușnic: dacă exact pe asta scontează Băsescu?
Dacă prin atacurile sale violente și repetate el urmărește tocmai readucerea puternică în prim plan mediatic a Casei Regale?

El, sau păpușarii din spatele său.

Analizînd la rece, Băsescu ar fi, paradoxal, tocmai marele cîștigător al trecerii la monarhie sub patronajul său politic. În calitate de ultim președinte al României, el ar bloca venirea la putere, în fotoliul suprem, a oricărui adversar al său. Și are destui. Din contră, restaurarea regalității i-ar oferi un soi de imunitate pe viață, dacă nu chiar un îndelungat fotoliu de premier.
Pe de altă parte, plasarea lui Charles, prințul unei țări aflate de decenii în siajul politic al americanilor, la cîrma României, nu ar face decît să cimenteze influența Washingtonului în această parte a Europei; din acest punct de vedere, seninătatea Izvestiei pare puțin ciudată, dar, nebănuite pot fi căile Domnului.
Una peste alta, revenirea monarhiei în României pare, acum, complet exclusă, pentru majoritatea populației.

La fel cum părea, în 1989, eliminarea lui Ceaușescu și căderea regimului comunist.

În ambele cazuri, cuvîntul decisiv nu îl vor fi avut românii, ci forțele externe. Dacă există voință, va exista și putință, fără probleme. (Bogdan Tiberiu Iacob)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

STRTIME=1662721998