Începînd de duminică seara, în tabăra susținătorilor lui Nicușor Dan s-a declanșat un proces furibund pe care l-am putea numi, paradoxal, cea mai eficientă campanie în favoarea lui George Simion. E vorba de precipitarea în a zugrăvi o apocalipsă economică și socială care ar urma să se prăvălească peste România dacă ajunge Simion președinte. Fanii nicușoriști uită că aducătorului de vești proaste i se taie capul, iar alegătorii s-ar putea să procedeze la fel, optînd pentru cei care se manifestă calm și optimist. Dacă isteria continuă, se va obține efectul contrar, iar beneficiarul va fi nu Dan, ci Simion.

De ieri, nu mai prididesc politicieni, ziariști, influenceri susținători ai candidatului Nicușor Dan să reverse pesta țară potopul de catran în flăcări: s-a prăbușit leul, se retrag investitorii, nu vor mai fi bani de pensii și salarii, nu mai primim împrumuturi externe, ne ducem la ratingul de țară junk, ne îngheață fondurile europene, ne scot din Schengen șamd. Cu ochii ieșiți din orbite și spume la gură, cu insulte la adresa românilor idioți și needucați care au votat cu Simion, ba chiar cu sugestia ca diasporenilor să li se ia dreptul la vot.

Dacă asta s-a petrecut în primele 48 de ore de la închiderea urnelor, e limpede la ce cote se va ajunge pînă la turul doi din cauza disperării.
Problema e că românii simt și ei că ce va să vină nu prea constituie motive de optimism. A îngroșa sălbatic tușele tabloului nu ajută la nimic. În asemenea moment sunt apreciați politicienii care liniștesc, care aduc calm și speranță, nu istericii scurtcircuitați.

Călin Georgescu a deschis anul trecut un asemenea drum și a fost secretul succesului. În ansamblu, nu a vorbit de ură, de execuții cu mitralieră (gen Crin Antonescu), de represiune, răzbunare, de legea Talionului. Nu a vorbit de război, de foamete, de sărăcie și izolare.
A vorbit despre pace, despre reapropierea între oameni, despre întoarcerea la Dumnezeu, despre iubire, despre mame, despre copii, despre familie și respect.

Georgescu a pledat pentru „redarea demnității României”, a criticat supunerea față de organizații internaționale, pe care le-a descris ca limitînd independența țării: „Poporul român s-a trezit la realitate. Nu mai vrea să rămînă pe genunchi, nu mai vrea să fie sub invazie, nu mai vrea să fie umilit.”
A promovat un mesaj de pace într-o regiune marcată de conflictul din Ucraina.

A pus accent pe valorile creștine, promovînd familia tradițională ca pilon al societății. A legat aceste valori de identitatea națională, sugerînd că România trebuie să revină la „rădăcinile” sale spirituale.
În discursuri, a invocat frecvent „Dumnezeu” și „Biserica Ortodoxă”, descriind alegerile din 2024 ca o „trezire uluitoare a conștiinței” poporului român.
A propus o „democrație participativă” în care cetățenii să fie consultați direct, criticînd partidele politice ca fiind „falimentare” și „gloabe la carul de aur al poporului român”: ”Dlor politicieni, pentru a vă redresa falimentul politic, va trebui să investiți în oameni, în poporul real, nu în partidele voastre.”

A criticat vehement Agenda 2030 a ONU, Forumul Economic Mondial și alte inițiative globale, descriindu-le ca „praf în ochii oamenilor” și instrumente ale „oligarhiei globale”.
„Nu există pace, nu există justiție. În toate instituțiile sunt niște lachei de serviciu.” (
A făcut apel la unitate națională și anti-sistem.

„Partidul meu este poporul român” – e deviza campaniei sale, repetată constant pentru a mobiliza electoratul frustrat de partidele tradiționale. A invocat frecvent „neamul geto-dac”, „sîngele pămîntului” și o Românie mistică, „născută să fie far al lumii”, a folosit simboluri și limbaj arhaic, cu tentă sacră: „neamul trebuie purificat spiritual”, „chemarea pămîntului”.

Georgescu a folosit un ton calm, dar ferm, cu accente patriotice și religioase. A susținut o întoarcere la „credință, familie și glie”, a propus o educație „bazată pe spiritualitate, nu pe sexualizarea copiilor”.

Mesajele lui au prins pe scară largă datorită frustrării față de corupție, inegalități și lipsa alternativelor politice, mai ales în contextul coaliției PSD-PNL.

În mesajele lui, Călin Georgescu a manifestat uneori, rar, vehemență – dar una foarte atent controlată – nu însă violență, agresivitate, ură.

Într-o anume măsură, ne amintim că o poziționare un pic asemănătoare a avut în anul electoral 2016 Liviu Dragnea, despre care s-a spus că transmitea calm prin ieșirile sale, chiar dacă nu foarte dese, și știm cu toții ce scor fabulos a luat PSD în acele alegeri.

În vremuri grele, oamenilor nu le place să li se amintească permanent și catastrofic că vine răul peste ei, chiar dimpotrivă.

Urmașul lui Călin Georgescu e acum George Simion, și el și-a modelat discursul după cel al candidatului exclus, a construit o campanie electorală bazată pe mesaje ultranaționaliste, suveraniste și anti-sistem, cu un discurs populist care a vizat frustrările față de clasa politică tradițională. Mesajele sale s-au axat tot pe teme patriotice, religioase și critici la adresa influențelor externe, excluzînd promisiunile economice, conform cererii tale.
A promovat o „Europă a națiunilor suverane”, a pledat pentru o Românie care să-și apere interesele naționale și să respingă influențele externe, inclusiv din partea ambasadelor străine: „Cetățenii români sunt egali în drepturi cu ceilalți europeni, nu există justificări să fie tratați altfel.”

A pus accent pe identitatea creștin-ortodoxă, prezentînd-o ca fundament al „României profunde”. A legat credința de unitatea națională, apelînd la „demnitate, cinste și curaj” ca virtuți tradiționale: „Nimic fără Dumnezeu!”.

A promis „revenirea la ordinea constituțională” și dreptate pentru anularea alegerilor din 2024.
A reiterat mesajul „Basarabia e România”, promovînd unirea ca obiectiv național.
A promovat pacea, susținînd o poziție de neutralitate a României în contextul războiului din Ucraina.
Ca și Georgescu, Simion a folosit o retorică emoțională, nonviolentă, fără a zugrăvi apocalipse care stau să vină peste popor.

Campania furibundă declanșată acum de adversarii săi, prin care i se pun în cîrcă nenorociri de care nu e responsabil, pentru că nu a guvernat nici măcar o zi, dar, mai ales, i se pun în cîrcă nenorociri care urmează să vină, nu poate decît să enerveze orice om cu un minim bun simț și o minimă rațiune. A căzut leul din cauza victoriei lui Simion, ori a șocantei demisii a prim-ministrului, asezonată cu anunțul că România va intra în incapacitate de plată?

România se duce la junk pentru că ar putea ajunge Simion președinte ori pentru că are cel mai mare deficit bugetar din UE, are inflație, e condusă de lideri interimari, trăiește de ani buni numai din împrumuturi externe, facturile urmează să explodeze, firmele se închid pe bandă și, în plus, are și relația cu cel mai important partener complet înghețată?

A încerca să arunci, delirant, toate astea în cîrca lui George Simion e cadoul perfect pentru candidat și lovitura cea mai grea dată lui Nicușor Dan. Dacă șuvoiul exaltat va continua, edilul Capitalei, și așa într-o poziție dificilă pentru turul doi, se va vedea văduvit de minime șanse, pe mîna propriilor susținători. (Bogdan Tiberiu Iacob)