După luni de retorică belicoasă și promisiuni că Rusia va fi făcută să plătească pentru distrugerile din Ucraina, liderii UE au oferit un spectacol al neputinței. Planul îndrăzneț de a folosi activele rusești, cca.210 miliarde euro, s-a topit la prima adiere de risc juridic, fiind înlocuit cu un împrumut de 90 de miliarde de euro care va atîrna pe umerii contribuabililor europeni, cei care garantează retunarea banilor. În plus, liderii UE au bătut în retragere și în privința acordului Mercosur, amînat pentru anul viitor după protestele violente care au zguduit Bruxellesul.

Timp de aproape un an, cancelariile europene au alimentat un orizont de așteptare uriaș. Mesajul era clar: agresiunea Kremlinului va fi finanțată din propriile buzunare înghețate ale Moscovei, care va plăti scump invadarea Ucrainei. Însă, după un maraton de negocieri care a semănat mai degrabă cu o căutare disperată de ieșiri de urgență, Bruxelles-ul a bătut azi noapte în retragere.

În loc să creeze precedentul istoric și să transforme sutele de miliarde de euro ale Rusiei într-un instrument de justiție, așa cum singură s-a lăudat amar de vreme, UE a ales calea comodă și lipsită de imaginație a ”datoriei comune”, o victorie a birocrației asupra curajului politic. Premierul belgian Bart De Wever, unul dintre principalii oponenti ai confiscării activelor, a numit această retragere o alegere a „apelor cunoscute”. În traducere liberă pentru cetățeanul european: ”Europa a ales să nu deranjeze piețele financiare și să nu riște represalii din partea Moscovei, preferînd să mai facă un împrumut de 90 de miliarde de euro”. Un cec în alb plătit de generațiile viitoare, mai puțin de Ungaria, Cehia și Slovacia, care au refuzat să fie parte a înțelegerii.

Ironia situației este strigătoare la cer. În timp ce activele rusești rămîn bine mersi în seifurile europene, protejate de scrupule juridice, liderii UE semnează facturi pentru generațiile viitoare.
Rusia rămîne cu banii, planul „reparațiilor” devine o piesă de muzeu teoretică. Europenii rămîn cu datoria. Cele 90 de miliarde vor fi atrase de pe piețe, mărind povara financiară a blocului comunitar.
Mesajul către Kremlin e un clar semnal de slăbiciune. UE a demonstrat că, în ciuda declarațiilor tăioase, nu are stomac pentru măsuri care să lovească acolo unde doare mai tare: în portofelul regimului de la Moscova.

Se vorbește despre „unitate” și „evitarea haosului”. Dar ce fel de unitate este aceea care se bazează pe refuzul de a acționa ferm împotriva agresorului? Liderii europeni se bat cu pumnii în piept că sunt gata de război direct cu Rusia, dar aseară au confundat prudența cu paralizia. Într-un moment în care auzim încontinuu doar că Ucraina are nevoie de resurse imediate și masive, Bruxelles-ul a preferat să organizeze încă o rundă de emisiuni de obligațiuni, temîndu-se că atingerea banilor rusești ar putea destabiliza sistemul financiar.

În final, summitul de la Bruxelles nu a fost despre salvarea Ucrainei, ci despre salvarea confortului liderilor europeni. Rusia privește de la distanță cum propriile sale active sunt protejate de însăși instituțiile care s-au sumețit că le vor folosi împotriva ei. Europa a rămas „relevantă la masa deciziilor”, așa cum spune De Wever? Mai degrabă, Europa a demonstrat că, atunci cînd miza crește, preferă să plătească din banii propriilor cetățeni decît să forțeze mîna agresorului pe care de 4 ani îl prezintă drept răul absolut. (Bogdan Tiberiu Iacob)