Alegerile finalizate în această dimineață pentru conducerea PSD creionează o situație cu totul ieșită din comun și care va genera mai mult ca sigur tensiuni în partid, în viitorul apropiat, dacă nu se va găsi o soluție.

Mai exact, după ce s-a renunțat la ideea alegerii vicepreședinților după statutul vechi, care prevedea lideri regionali, și s-a trecut la votul ”la grămadă”, rezultatul este o polarizare foarte păguboasă a voturilor în favoarea unor regiuni. În acest moment, Transilvania, în accepțiunea lărgită a termenului, adică incluzînd Banatul și Crișana, este reprezentată în conducerea partidului de numai doi oameni, vicepreședinții Constantin Niță și Titus Corlățean, ambii de la Brașov, dintre care ultimul, trebuie spus, totuși, e un dobrogean parașutat sub Tîmpa grație conjuncturii și ar trebui contabilizat mai degrabă la centru decît în rîndul liderilor teritoriali. 15 județe transilvane, cca.40% din România, nu au nici măcar un singur om în conducerea centrală.

Cel mai puternic reprezentată este zona cea mai săracă a României, Oltenia plus Teleromanul, adică oltenii și teleoltenii, cum se zice în popor. Această regiune dă nu mai puțin de șapte lideri, respectiv președintele Victor Ponta, secretarul general Liviu Dragnea și vicepreședinții Ion Toma, Valeriu Zgonea, Ioan Câlea, Ioan Prioteasa și Robert Negoiță, la care se adaugă Mircea Geoană, ca președinte al Senatului. Foarte puternic reprezentat este și Bucureștiul, prin vicepreședinții Marian Vanghelie, Ecaterina Adronescu, Rodica Nassar și Adrian Severin plus Adrian Năstase, ca lider al Consiliului Național. Moldova are doar patru reprezentanți, vicepreședinții Marian Oprișan, Dan Nica, Gheorghe Nichita și Ioan Chelaru, ultimul fiind un lider cvasi-anonim și cu performanțe mediocre, avînd doar calitatea de avocat și prieten al lui Sorin Vîntu. Modul în care s-a decupat harta conducerii partidului creează, deci, un dezechilibru grav între cele trei mari regiuni istorice și ar trebui să fie, credem noi una dintre primele probleme pe ordinea de zi a PSD, după congres, pentru a nu risca o posibilă ”rebeliune” a vestului și centrului țării. (Bogdan Tiberiu Iacob)