Istoricul – cum a fost definit – summit NATO de la Ankara s-a încheiat, lăsînd în urmă o realitate geopolitică brutală, în care măștile zîmbărețe ale unității transatlantice au căzut definitiv. Dincolo de strîngerile de mînă formale și zîmbetele de fațadă, dincolo de rochia asortată cu preșul de protocol al ”Primei Doamne” Mirabela, bilanțul summitului indică doi mari cîștigători, Trump și Zelenski, și o masă întreagă de perdanți, strînși sub umbrela unei Europe forțate să deconteze o notă de plată astronomică. Și la desert, un președinte, Nicușor Dan, absolut confuz și pe afara orice, în general, care s-a (ne-a) făcut de rîs încă o dată.

Cîștigătorii de la Ankara: Strategia lui Trump și supraviețuirea financiară a Ucrainei

La nivel pur financiar, Ucraina pleacă de la summit cu o promisiune uriașă: un pachet masiv de 140 de miliarde de euro destinat anilor 2026 și 2027. O sumă colosală, menită să țină în viață mașinăria de război de la Kiev, care face presa ucraineană să fie, efectiv, în delir de fericire.

E drept, victoria Ucrainei este una strict contabilă, în contextul în care chiar în timpul summitului, diplomatul și fostul general Valery Zalujni a rostit adevărul inconfortabil pe care Occidentul refuză să-l accepte public: Rusia nu pierde acest război.
Mai mult, presa americană a detonat o bombă mediatică chiar în plină reuniune, dezvăluind că Ucraina a respins planul de pace în 28 de puncte propus de Donald Trump, alegînd în schimb prelungirea ostilităților pe bani europeni.

Adevăratul regizor și marele cîștigător politic al acestui summit este, fără doar și poate, Donald Trump. Cu un pragmatism cinic, liderul de la Casa Albă a îngropat definitiv vechiul model NATO, lăsînd întreaga povară a finanțării Ucrainei exclusiv pe umerii europenilor. Trump a transformat Alianța într-o afacere cu sens unic: SUA oferă doar directive, în timp ce Europa plătește facturile.

Marii perdanți: statele europene

În timp ce Washingtonul face un pas total în spate, liderii europeni vor fi nevoiți să bage mîna adînc în buzunarele propriilor cetățeni pentru a strînge cele 140 de miliarde de euro (apropo, în premieră absolută, banii de la NATO s-au calculat în euro și nu în dolari). ”Aliații europeni și Canada finanțează acum marea majoritate a asistenței de securitate acordate Ucrainei prin mijloace bilaterale și multilaterale. Aliații subliniază că acest sprijin trebuie să fie echitabil, previzibil și sustenabil pe termen lung. Pentru 2026, Aliații se angajează să ofere 70 de miliarde de euro în echipamente militare, asistență și instruire pentru Ucraina și își reafirmă angajamentele suverane de a menține niveluri cel puțin echivalente în 2027” se arată în comunicatul final.

Mecanismul de finanțare arată cît de fracturat este, de fapt, bătrînul continent: aproximativ 60 de miliarde de euro vor fi asigurate prin credite UE garantate de statele membre. Însă unitatea clamată la Bruxelles s-a fisurat instant, după ce Ungaria, Slovacia și Cehia au refuzat categoric să garanteze acest împrumut. Ca urmare, restul de 80 de miliarde va trebui acoperit direct din bugetele naționale de apărare ale restului țărilor europene și Canadei pînă la finele anului 2027.

Presiunea pe Europa este dublată de o amenințare existențială: Trump a reiterat posibilitatea retragerii trupelor americane de pe continentul european dacă aliații nu își asumă integral propria securitate. Ca să nu o dăm pe după plop, relațiile transatlantice au atins un minim istoric. În timp ce relația SUA cu Danemarca s-a răcit și mai profund la summit, Spania a primit o lovitură devastatoare. Supărat pe refuzul Madridului de a atinge pragul de 5% din PIB pentru apărare, Trump a dispus ruperea totală a relațiilor comerciale cu Spania, numind-o „o cauză pierdută” și un ”partener groaznic”.

Practic, dacă europenii pot găsi un singur punct pozitiv în acest summit, acela este doar faptul că NATO nu s-a destrămat complet la Ankara. Alianța rezistă, dar este golită de substanța parteneriatului de altădată.

În plin summit a reizbucnit războiul cu Iranul

În timp ce europenii se chinuiau să împartă miliardele pentru Ucraina, America a demonstrat unde îi sunt adevăratele priorități. În plin summit, SUA a reînceput operațiunile militare împotriva Iranului. Tensiunea Trump – NATO a răbufnit violent pe rețelele sociale. Într-o serie de postări agresive pe Truth Social, Trump a taxat dur lipsa de implicare a aliaților europeni în noul conflict din Orientul Mijlociu, reproșîndu-le că „nu au fost acolo pentru noi” în privința Iranului.

România la summit: facturi uriașe și un președinte confuz

Pentru România, bilanțul summitului de la Ankara este dezastruos. Bucureștiul nu s-a ales cu absolut nimic din punct de vedere strategic, în schimb s-a înhămat la noi obligații financiare împovărătoare. Nicușor a anunțat, aproape fericit, că încă din acest an vom aloca un uriaș 3,5% din PIB pentru înarmare.
Mai mult, țara noastră a fost semnatara înființării controversatei Bănci pentru Apărare, Securitate și Reziliență (DSRB) – un proiect controlat politic de Canada și Turcia. Pentru acest fond, România va trebui să decarteze o sumă uriașă drept capital social, estimată între 500 și 750 de milioane de euro, bani luați direct de la proiectele de infrastructură sau sănătate ale românilor.

Cireașa de pe tortul participării românești a fost însă prestația lamentabilă a lui Nicușor Dan. Într-o conferință de presă care trebuia să arate statura de aliat de încredere a României, președintele nostru cel olimpic s-a făcut complet de rîs în fața jurnaliștilor.

Întrebat despre chestiuni logistice elementare de securitate națională, Nicușor Dan a demonstrat public că nu are absolut nicio idee despre rețeaua de conducte a NATO (CEPS), creată în războiul rece și considerată o structură de maximă importanță în caz de conflict cu Rusia, motiv pentru care se rvea extinderea ei spre Est. Doar că lui Nicușor nu i-a spus nimeni despre rețea. O dovadă cruntă de diletantism la cel mai înalt nivel, într-un moment în care România este transformată, fără drept de apel, în plătitor net al ambițiilor geopolitice ale altora. (Bogdan Tiberiu Iacob)

foto AI