Întrebat în conferința de presă de la împlinirea a 100 de zile de mandat care sunt motivele reale ale plecării din funcții ale lui George Maior și George Scutaru, președintele Klaus Iohannis a reafirmat cauza oficială: demisii din motive ”personale”. Numai că o analiză la rece a evenimentelor indică faptul că în spatele acestei formule seci s-ar putea ascunde cu totul altceva, total în afara legii.

Opnia publică e încredințată în mod ferm, la această oră, că George Scutaru a fost forțat să plece de la Cotroceni de către Klaus Iohannis, după ce serviciile i-au atras atenția președintelui că liberalul ar avea probleme penale severe. Dovada e însuși faptul că, la cîteva săptămîni după demisie, Scutaru e urmărit penal sub acuzația de spălare de bani și luare de mită, cu implicarea baronului buzoian Cristinel Bîgiu. Caz clasat, cum ar fi spus legendarul Șoric.

Prin prisma legalității, însă, lucrurile nu sunt deloc așa simple.
Ba chiar se ridică mari semne de întrebare.

Să reamintim faptele, pe scurt.

Despre potențiala numire a lui Scutaru în echipa de la Cotroceni, la pachet cu Dan Mihalache ori Mihai Răzvan Ungureanu a început să se vorbească la scurt timp după alegerea lui Iohannis, în 16 noiembrie. Pe 26 noiembrie, ei vizitau pentru prima dată palatul Cotroceni, pentru a se familiariza cu locul.

Multe organe de presă, inclusiv pro-prezidențiale, au avertizat, atunci, că numele respective sunt controversate, din cauza unor acțiuni din trecut, și că Iohannis ar trebui să se gîndească mai bine.
Și președintele s-a gîndit. Și i-a numit. Semn că nu găsise – personal ori cu ajutorul serviciilor – elemente care să ducă la eliminarea respectivilor de pe lista viitorilor consilieri.

Pe 7 decembrie, preşedintele CJ Buzău, Cristinel Bîgiu, şi finul acestuia, Florin Colgiu, acuzaţi de luare de mită, respectiv complicitate la această infracţiune, au fost arestaţi de magistraţii Tribunalului Bucureşti.

Pe 19 decembrie, George Scutaru a demisionat din parlament, pentru a-și lua în primire postul de consilier prezidențial. La acea vreme, Bîgiu era de aproape două săptămîni în arest.

Pe 2 februarie, Bîgiu e trimis în judecată, dar în dosarul său nu apare numele lui Scutaru, fiind vorba doar de mita luată de baronul buzoian anul trecut pentru niște proiecte județene.

O lună și ceva mai tîrziu, în prima săptămînă a lui martie, Administrația prezidențială anunță, printr-un comunicat sec, demisia ”din motive personale” a lui Scutaru de la Cotroceni, fără vreun indiciu privind viitoarele atribuții ale acestuia.
Pe 3 aprilie, după aproape o lună de liniște, Scutaru e chemat la DNA, apoi pus sub urmărire penală, sub control judiciar.

Motivul? Baronul buzoian Bîgiu, aflat tot în arest preventiv, își dăduse drumul la gură, în arest, împotriva lui Scutaru și, eventual, a altora. (E probabil că trimiterea în judecată îl speriase pe Bîgiu, care, înțelegînd că e groasă, s-o fi gîndit să-și ușureze situația pe bază de denunțuri).

Pentru toată lumea, a fost clar, cum spuneam, din acel moment, că SRI ori DNA îl informaseră pe Iohannis despre problemele lui Scutaru, la începutul lui martie, iar acesta îi ceruse demisia.

Problema e că, potrivit legislației în vigoare, Iohannis nu avea cum să recepționeze respectivele informații.

Cum se știe, în momentul în care serviciile de informații, în munca derulată, identifică primele elemente penale, opresc imediat informările către beneficiari precum președinte, premier, șefii celor două Camere șamd și direcționează toate datele direct către parchete.

Nu altfel s-au derulat faptele în scandalul Mircea Băsescu, unde SRI a transmis public că i-a dat rapoarte informative președintelui Traian Băsescu despre Bercea Mondial, dar numai pînă în momentul în care au apărut elemente penale în relația cu fratele președintelui. Din acel moment, toate datele au mers către procurori, iar Băsescu nu mințea atunci cînd a susținut că nu a primit informări vizavi de relația Bercea-Mircea Băsescu.

”Precizăm că, în condiţiile iniţierii şi derulării cercetării de către organele de urmărire penală, SRI nu mai are posibilitatea legală de a transmite beneficiarilor abilitaţi în stat documente de informare care să aibă la bază date obţinute în contextul instrumentării cauzei. În această situaţie, SRI este obligat să respecte confidenţialitatea fazei de urmărire a anchetei penale, fiind, practic, interzisă diseminarea de date care fac obiectul unui dosar penal asupra cărora procurorul este singurul care poate dispune” afirma SRI, la acea vreme.

Asta e legea, și trebuie respectată.

În cazul Scutaru, dacă existau informații – fie și doar bănuieli – despre relații neprincipale între el și Bîgiu (faptele fiind, oricum, vechi de cîțiva ani) ele trebuiau transmise de SRI președintelui înainte de numirea consilierului pe post.
Dacă informațiile respective au apărut abia după arestarea lui Bîgiu, atunci SRI nu mai avea, categoric, dreptul legal să-l informeze pe Iohannis, fiind deja demarată o acțiune penală.
La fel cum nici procurorii DNA nu au voie să comunice elemente din dosar, nimănui, cel puțin pînă la declanșarea urmăririi penale împotriva unui anume personaj.

Ori, demisia lui Scutaru a avut loc mult înainte de a fi pus sub urmărire. Ori de a se afla în presă, fie și pe surse, că Bîgiu a început să sifoneze.

S-ar putea ridica problema unei demisii de onoare a lui Scutaru, din proprie inițiativă, pentru a proteja imaginea președinției, el înțelegînd că nu mai are scăpare cu Bîgiu aflat în arest preventiv.
Numai că, o spunem iar, Scutaru a acceptat numirea în post mult după arestarea lui Bîgiu.

De unde ar fi avut Scutaru – dacă s-ar fi știut cu musca pe căciulă – garanții că Bîgiu nu va vorbi în arest, ceea ce i-a permis să accepte, senin, postul de la Cotroceni? Și de ce ar fi ales să plece din parlament – unde era și lider al deputaților PNL – pierzînd imunitatea parlamentară care s-a dovedit că încă îi apără pe unii aleși de brațul lung al legii?

Una peste alta, derularea evenimentelor nu lasă loc decît pentru două răspunsuri:
1) Scutaru s-a confruntat cu ”probleme personale” reale – coincidență – exact în perioada în care, după gratiile arestului preventiv se producea denunțul lui Bîgiu contra sa.
2) Formula ”probleme personale” maschează, de fapt, încălcarea grosolană a legii de către serviciile de informații ori DNA, care l-au informat pe președinte despre problemele nou apărute ale lui Scutaru, doar pentru ca urmărirea penală să nu-l prindă pe acesta pe post.
Iar imaginea de „președinte altfel” a lui Iohannis să nu aibă de suferit grav, în condițiile în care, reamintim, presa trăsese repetate semnale de alarmă în cazurile Scutaru, Mihalache, Muraru șamd, iar neamțul se încăpățînase să le ignore.
Desigur, speculațiile pot merge chiar mai departe: dacă se va dovedi că denunțurile lui Bîgiu îl includ și pe Cătălin Predoiu, premierul în așteptare al PNL, dar pe care Iohannis și liberalii vechi nu îl înghit, nu e imposibil ca Scutaru să fie un sacrificiu necesar derulării operațiunii de înlăturare a omului lui Blaga din cursa spre Victoria. (Bogdan Tiberiu Iacob)