Guvernul Boc stă să cadă, decizia primului ministru de a demisiona urmînd să își reia cursul (amînat zilele trecute), cel mai tîrziu după avizarea scrisorii de intenție către FMI. Succesorul actualului premier va fi, mai mult ca sigur, finanțistul Mihai Tănăsescu.

Informațiile vehiculate în media, pe surse, potrivit cărora premierul Boc a vrut să își dea demisia în ultimele zile, are un mare sîmbure de adevăr. Premierul știe că va urma catastrofa socială și a vrut să își salveze pielea, printr-un gest de operetă, în ultima clipă, numai că s-a opus Traian Băsescu. Mesajul acestuia către Boc, potrivit unor surse din PDL, a fost să mai aibă răbdare pînă se acumulează tensiuni sociale de proporții, pentru ca demisia guvernului să aibă, cu adevărat, rolul de supapă de refulare. Acest lucru se va petrece, cel mai probabil săptămîna viitoare, după ce actualul guvern va aviza scrisoarea de intenție către FMI, în ședința specială programată la finele acestei săptămîni.

Cele mai mari șanse de a prelua șefia guvernului le are Mihai Tănăsescu, nu atît pentru faptul că a fost ministru de finanțe în guvernul Năstase, cît pentru cel că e soldatul credinicios 100% FMI, pe lîngă care reprezintă România de ani buni. Pe vremea guvernării Năstase, Tănăsescu avea misiunea de a turna la FMI toate ideile vehiculate în ședințele de guvern prin care social-democrații încercau să fenteze cerințele fondului, din cauza costurilor sociale. Nici nu se termina bine ședința că începeau să sune, însă, telefoanele, nervoase, de la Washington, lucru care a iritat la culme miniștrii vremii, Tănăsescu fiind la un pas, chiar, de o chelfăneală în plină ședință de cabinet. Acum, însă, desemnarea lui Tănăsescu ar avea misiunea simbolică de a transmite mesajul predării necondiționate a regimului de la București către organismele internaționale de la care se așteaptă salvarea financiară. Maurul Boc și-a făcut, vorba lui Schiller, ”datoria” și poate să plece.

Pe de altă parte, PDL a decis să își amîne congresul pentru toamna acestui an sau chiar primăvara anului viitor, motivul oficial fiind acela că problemele guvernului nu mai lasă timp și pentru așa ceva. În treacăt fie spus, PDL riscă desființarea, dacă face acest lucru, pentru simplul motiv că legea partidelor politice obligă orice formațiune să aibă congres ordinar cel mai tîrziu odată la patru ani, ori, ultimul congres de acest fel al PDL a avut loc în mai 2005. În realitate, conform surselor mai sus citate, motivul renunțării la organizarea congresului în iulie este acela că, în perioada amintită, se așteaptă atingerea unui prag critic al protestelor sociale, iar derularea forului partidului de guvernămînt într-un loc public l-ar transforma în țintă a unor manifestații de amploare.

Din păcate, norii negri se adună asupra României nu doar din cauza protestelor tot mai violente de stradă cît, mai ales, din cauza exasperării UE. Surse din grupul europarlamentarilor români afirmă, pentru Inpolitics, că la Bruxelles prinde teren, vertiginos, un curent de opinie radical, în sensul abandonării statelor cel mai recent venite în uniune pentru ca eforturile de salvare să se concentreze strict asupra țărilor din zona euro. Între cei mai îndîrjiți adepți se numără, spre exemplu, reprezentanții Germaniei, al căror mesaj neoficial e foarte drastic: ”ne-am săturat să rupem de la gura cetățenilor germani bani care să îngroașe conturile politicienilor corupți din fostele țări comuniste”. Un mesaj destul de greu de combătut, la urma-urmei. (Bogdan Tiberiu Iacob)