Cu umorul care îi este atât de caracteristic, Marius Ghilezan s-a grăbit astăzi să posteze un editorial în care ne spune ce l-ar fi întrebat el pe Vladimir Putin, dacă acesta l-ar primi la Kremlin. Iar întrebările cunoscutului jurnalist român, prin franchețea și conținutul lor, bat întrebările lansate de jurnalistul american. Interviul lui Tucker Carlson se pare că a fost urmărit cu mare interes de 100 de milioane de telespectatori. Dar, în final, ce au aflat ei nou?
Vladimir Putin a explicat a nu știu câta oară, cu aceleași argumente, că lupta împotriva neonazismului și protejarea populației de origine rusă sunt motivele care l-au determinat să declanșeze războiul împotriva Ucrainei. Le știam pe de rost din alte declarații. Și-a exprimat dezamăgirea pentru faptul că Federația Rusă nu a fost primită în NATO. A mai făcut-o și altă dată. În repetate rânduri, s-a referit la faimosul summit NATO de la București, unde un înalt oficial a vorbit despre extindere, referindu-se la Ucraina și la Georgia. Am mai aflat, dar nu e nimic nou sub soare, că Federația Rusă era, înaintea declanșării războiului, deranjată de avansarea NATO către est și de amplasarea scutului antirachetă de la Deveselu. În paranteză fie spus, ca prim rezultat al agresiunii împotriva Ucrainei asistăm, prin includerea în NATO a statelor scandinave, la o mărire exponențială a frontierelor NATO din proximitatea Federației Ruse.
Ne-ar putea interesa sau chiar preocupa poziția adoptată de Vladimir Putin în legătură cu teritoriul Ucrainei, un stat despre care el afirmă că ar fi fost inventat și care de fapt înglobează teritorii lipite de fosta republică socialistă și care, istoric vorbind, ar aparține fie Rusiei, fie României, fie Ungariei. Și aceste circumstanțe istorice sunt de mult timp cunoscute și au fost făcute publice în mod repetat de către noul țar al Rusiei. Nici măcar povestea legată de Transilvania, care ar putea să îi irite pe mulți dintre concetățenii mei, nu reprezintă vreo noutate. Nu este prima dată când Vladimir Putin încearcă să inflameze relațiile româno-ungare referindu-se la Ardeal și la Tratatul de la Trianon.
Ar putea să pară senzațională, dar nu e, afirmația că Federația Rusă este oricând gata să încheie sub asistență internațională un trata de pace cu Ucraina. Putin a repetat de mai multe ori că nu va invada Ucraina, deși a făcut-o. La fel, repetă obsedant că este decis să ordone încetarea ostilităților, dar este evident că nu are această intenție. Mai ales acum, când a concentrat din nou o uriașă armată de invazie în scopul explicit de a iniția o ofensivă.
Le recomand cititorilor să lectureze editorialul lui Marius Ghilezan, pentru că, din întrebările pe care acesta le-a pus ipotetic, vor afla cu certitudine mai multe lucruri interesante decât din cel mai urmărit interviu din istoria recentă. Probabil că intenția cunoscutului gazetar american nu a fost aceea de a îl mediatiza pe Vladimir Putin și eventual de a obține în favoarea acestuia un efect de simpatie din partea opiniei publice occidentale. Cred cu tărie că a urmărit doar un mare succes de presă, pe care desigur l-a și obținut, beneficiind de oportunitatea unei simpatii pe care nu întâmplător i-o poartă liderul rus. O simpatie care i-a deschis lui Tucker Carlson porțile Kremlinului, pe care mă îndoiesc că le-ar fi confundat, așa cum insinuează unii, cu porțile raiului. Din păcate, acest mare succes în plan publicistic, care este în sine realizarea unui mega-interviu cu Vladimir Putin și distribuirea acestui în întreaga lume, nu aduce cu sine niciun factor de noutate.