O declarație recentă a lui Teodor Meleșcanu ar fi meritat ceva mai multă atenție, pentru că ea pare să releve un fenomen extrem de ciudat, de-a dreptul inexplicabil, care se petrece cel puțin de cîțiva ani încoace. E vorba de absența oricărei relatări despre contracararea spionajului rusesc, dublat, însă, de afirmații îngrijorătoare de la cel mai înalt nivel.

Concret, ministrul Afacerilor Externe, Teodor Meleşcanu, a fost întrebat, vineri, într-o conferinţă de presă la ALDE Arad, despre o eventuală intensificare a spionajului rusesc în ţara noastră. Răspunsul său a fost siderant: ”Nu ştiu în cifre, dar se simte totuşi o prezenţă foarte solidă în România”.

Fost director al SIE, Meleșcanu e de presupus că e familiarizat cu activitatea de intelligence și știe foarte bine ce spune.

În urmă cu trei ani, imediat după plecarea de la șefia SRI, George Maiors declara ceva similar, într-un interviu televizat, el admițînd, senin, că acțiunile spionajului rusesc în România s-au intensificat în ultima perioadă:

”Nu numai în România. Dacă observați recente rapoarte venind din Polonia, de exemplu, ale Serviciului Intern polonez, privind activitățile de informații ale Rusiei pe teritoriul lor, s-a precizat clar că aceste activități s-au intensificat cantitativ și calitativ. Ceea ce s-a întâmplat și în România, și în alte state. Cu intenția de a culege informații privind orientarea politică și strategică a țării, să nu uităm și scutul anti-rachetă – e o foarte mare preocupare a Rusiei față de această dezvoltare – cu intenția chiar de a genera anumite influențe privind politică Rusiei în aceste state”.

Confruntat cu o întrebare de bun simț, anume cîte astfel de cazuri s-au depistat în România, Maior nu a putut da un răspuns, preferînd să o ia pe după plop:
”Aici discutăm de un domeniu foarte sensibil și secret și nu putem publicăm să menționăm decât faptul că, într-adevăr, e o lupta în adâncime care se da între diversele servicii și că standardul profesional este extrem de ridicat la nivelul SRI în acest domeniu în special. SRI reușește să aibă și o cunoaștere bună a ceea ce se petrece și o capacitate de contra-ofensivă”.

”SRI face o treaba bună din punct de vedere al controlului informațional al acestor situații” a conchis el.

Grație acestei trebi bune, trei ani mai tîrziu, ministrul de Externe avertizează public că spionajul rusesc a devenit ”o prezență foarte solidă” în România, pînă într-acolo încît a ajuns să se simtă.
Foarte important de menționat, în rapoartele de activitate anuale ale SRI din ultimul deceniu cuvîntul Rusia și derivatele sale apare cîte o dată sau chiar deloc per ediție, mascat oricum în formulări diluate, gen ”creşterea incisivităţii Rusiei în consolidarea propriei influenţe în vecinătatea estică a Europei” etc.

Recent, fostul colonel SRI Daniel Dragomir dezvăluia că, la un moment dat, serviciul rămăsese fără resurse de filaj dat fiind că acestea fuseseră direcționate către spionarea politicienilor noștri.
Acesta să fie motivul pentru care România a ajuns paradisul spionajului rusesc, nu există relatări despre spioni capturați, iar SRI se răfuiește cu ”spioni” precum Bratislav Živković, o veritabilă vedetă a presei internaționale, pe care îl poți repera și dintr-un avion de linie?

Declarațiile lui Meleșcanu, ministru de Externe într-o țară membră NATO, partener strategic al SUA și în pragul preluării șefiei UE, ar fi trebuit să declanșeze un taifun la vîrful statului, fiind comparabile, ca implicații, cu cele ale lui Adrian Severin, din scandalul listei spionilor de acum două decenii.
Și cineva ar fi trebuit să dea urgent niște explicații.
În schimb, abia dacă au declanșat știri de cîteva rînduri în presă. (Bogdan Tiberiu Iacob)