Dacă ar trăi Ion Luca Caragiale, ar fi pur și simplu sedus de spectacolul de umor pe care îl oferă Serviciul Român de Informații contemporanilor. Confruntați cu un scandal uriaș, în care serviciul este implicat printr-una dintre societățile sale acoperite, șefii acestuia au transpirat zile în șir. Și au produs un consistent raport. De sute de pagini. Destinat Comisiei parlamentare de control a activității instituției. Iar din acest raport, după ce el a fost sumar scuturat, nu a mai rămas nimic. Nici măcar o mărgică. În aceste condiții, încep prin a mă întreba dacă nu care cumva domnul Eduard Hellvig suferă de orbul găinii.
Eu unul, nu. Si, din cate am observat, sunt o multime de ziaristi, de analisti, de politicieni, de oameni de bun simt care nu sufera nici ei de orbul gainii.
In ultimii zece ani, Hexi Pharma a facut prapad nu numai in Romania, ci si in Bulgaria si in toate teatrele de operatii, unde isi risca viata militarii romani. Chiar si in ograda SRI, care este umbrela Hexi Pharma. In acest moment, este imposibil sa numere cineva mortii fabricati de aceasta societate, in schimbul unor castiguri astronomice. Dar poate aceasta socoteala se va face.
SRI a afirmat de nenumărate ori, cu subiect și predicat, prin comunicate oficiale, faptul că, întrucât sănătatea este o chestiune de siguranță națională, s-a informat și a informat profesionist alte instituții ale statului și numeroși reprezentanți ai administrației publice centrale și locale asupra prăpădului pe care Hexi Pharma îl face în România. Iar decidenții administrativi și politici, incluzându-i aici pe cei doi președinți, Traian Băsescu și Klaus Iohannis, și pe prim-miniștrii ultimilor zece ani, nu au mișcat un deget. S-a mers atât de departe, încât aplaudacii SRI au început să reclame o lege care să îi pedepsească pe cei care nu adopta măsuri imediate și ferme după ce citesc și înapoiază curierului faimoasele note SRI.
Numai că notele SRI nu prea există. Din sute și sute de pretinse semnale de alarmă, legate de reaua funcționare din domeniul sănătății, în realitate, SRI a transmis doar două note, unor autorități locale, care aduc vorba despre dezinfectanți, Hexi Pharma fiind doar enumerată. Și alte vreo două note, transmise probabil în ultimele săptămâni, unor decidenți de la nivel central, dar care și ele plasează Hexi Pharma într-un cocktail enumerativ.
Una peste alta, adevărul a ieșit la iveală, în ciuda faptului că intenția era de a-l ascunde. SRI nu a făcut altceva decât să își acopere, de-a lungul ultimilor zece ani, societatea acoperită. O minciună cu picioare extrem de scurte a fost aruncată pe piață prin intermediul Comisiei de Control SRI și s-a pulverizat cu viteza unei efemeride.
In aceste conditii, ne intoarcem de unde am plecat. De ce platim, cu sume fabuloase, Serviciul Roman de Informatii? Nu ca sa le asigure siguranta cetatenilor? De ce SRI are un buget cat cinci ministere si care depaseste de sase ori bugetul SIE, buget la care se adauga sumele extrase din nenumaratele societati acoperite care dau peste cap libera concurenta si economia functionala?
De ce Eduard Hellvig, care nu este responsabil de toate aceste faradelegi, le inghite si tace? (Sorin Roșca Stănescu)