Opt din cei zece membri ai Cabinetului Ponta 2, ma refer la ministrii liberali, ocupa diverse pozitii importante in conducerea PNL. Toti acestia, si probabil multi altii, sunt nedumeriti, daca nu chiar indignati, de teoria pe care tocmai am lansat-o. Conform careia PNL ar avea numai de castigat, in viitor, adica pe termen scurt, mediu si lung, daca ar adopta la viitorul Congres, teza conform careia, fie si temporar, liderii de partid nu trebuie sa fie ministri in Guvern. Iar cei care sunt ministri trebuie, in cel mai rau caz, sa se autosuspende din functiile de conducere in PNL.
Cum ar putea vreunul dintre conducatorii partidului sa accepte asa ceva? Sa renunte, de bunavoie, la o functie importanta in partid, care a fost chiar vehiculul care l-a proiectat in Guvernul Ponta 2? Admitand ca s-ar adopta la Congres o asemenea teza, ce ar trebui sa aleaga domnul Chitoiu, de exemplu? Sau domnul Fenechiu? Sau domnul Vosganian? Sa ramana un ministru vulnerabilizat, pe de o parte, prin faptul ca e liberal, in timp ce premierul e social – democrat si, pe de alta parte, ca nemaifiind suficient de influent in partid, va putea fi criticat sau chiar isi va putea pierde, la un moment dat, sustinerea politica? Pus in fata acestei dileme, oricare dintre cei exemplificati sau dintre ceilalti pe care nu i-am nominalizat ar putea, pana la urma, sa decida sa renunte pur si simplu la portofoliu. In aceasta ultima eventualitate, nu cumva vor fi prea putini amatori, dintre cei mai capabili membri PNL, sa preia responsabilitati guvernamentale? Nu cumva o decizie politica de acest fel ar fi de natura sa creeze o criza pe termen lung? Nu cumva propunerea mea este o capcana?
Dezbaterea are sens. Cu argumente pro si contra. Din ambele perspective. Din perspectiva avansata de mine dar si din perspectiva sa-i spunem traditionala.
Ce am putut constata analizand toate guvernarile anterioare, cele la care au participat partide care nu au detinut si functia de premier? Ca, pana la urma, acestea s-au erodat la guvernare mai rapid chiar decat partidul care a dat premierul. De ce? Pentru ca primul ministru, este adevarat aparent, este cel care ar trebui sa deconteze ceea ce se numeste erodarea politica dar, in realitate, poate, de fiecare data, pentru orice masura rau primita de populatie, sa arate cu degetul catre un ministru sau altul. Face si aceasta atitudine parte din tehnica guvernarii.
Daca liderii PNL ar dori sa creeze pentru partid un cordon sanitar, o rezerva si, totodata, o resursa politica pe termen lung, ar trebui sa aiba generozitatea de a sustine la Congres aceasta teza a despartirii vremelnice a functiei politice de cele guvernamentale. Astfel i-ar oferi posibilitatea partidului si sa-i sustina, de cate ori este cazul, cu un grad sporit de forta si credibilitate, si sa sustina Guvernul in ansamblul lui dar, in acelasi timp, si sa faca, de cate ori va fi nevoie, fara costuri politice, pasii retractili. Cu alte cuvinte, sa-i retraga increderea unuia sau altuia dintre ministri sau pur si simplu sa-i sfatuiasca sa se retraga din Guvern, pentru a lasa locul altora si toata aceasta operatie sa fie necostisitoare politic. Dimpotriva, sa aduca beneficii PNL.
Ca sa nu mai vorbim ca, abia in felul acesta, parlamentarii PNL vor fi cu adevarat puternici. Exercitandu-si si functia de control asupra Executivului. (Sorin Rosca Stanescu)

Sursa: CorectNews