Președintele României a refuzat azi, în declarații de la Bruxelles, să excludă AUR din ecuația guvernamentală. Ezitările sale ridică întrebări serioase despre coerența proiectului politic cu care a cîștigat alegerile. Cînd e sincer Nicușor? Cînd spune că una dintre cele două mari direcții ale mandatului său este păstrarea direcției ”pro-europene” a guvernării, iar pe AUR nu încetează să-i eticheteze drept pro-ruși? Sau cînd, hoțește, dă semnalul discret că voturile AUR trebuie reevaluate, doar să-i treacă guvernul de improvizație, și ”vorbim după aia”?

Întrebat de presă de trei ori, în moduri diferite, dacă voturile AUR sunt acceptabile pentru investirea guvernului Veștea, Nicușor Dan nu a spus niciodată „nu”. A delegat răspunsul spre premierul desemnat, a invocat limitele constituționale, a promis că va răspunde „mîine dimineață”. Orice altceva – dar nu un răspuns direct.

La Bruxelles, în fața inclusiv a presei europene, gestul a fost vizibil. Jurnaliștii străini, notează unul dintre corespondenții prezenți, nu înțeleg cum un președinte „care părea reformator colaborează foarte mult cu părțile mai puțin reformatoare din România”. Dan a recunoscut că întrebarea merită un răspuns, apoi a amînat-o. ”Lăsați-mă să mă întorc în țară, ca să înțeleg și eu care sunt realitățile. Repet, am desemnat un Prim-ministru ca să formeze un guvern, ca să aibă o majoritate și să ieșim din criza asta, și, așa cum am spus de fiecare dată, va fi un guvern pro-occidental și va fi un guvern care va fi foarte atent cu finanțele și cu reformele. Astea sunt lucrurile pe care le vrem”.

Ce s-a schimbat față de campanie

În campania electorală, Dan s-a poziționat ca antiteză la suveranismul AUR și la proiectul ”pro-rusului” Georgescu. Capitalul său politic s-a construit explicit pe această distanțare. ”Ne-a trecut glonțul extremist pe la ureche” a fost leit-motivul post-electoral al echipei sale. Acum, întrebat dacă România ar putea deveni „unul dintre statele UE care au nevoie de dreapta populistă sau radicală pentru a forma un guvern”, răspunsul său a fost: „Haideți să facem toate comentariile astea după ce o să avem Guvernul votat.”
Traducerea politică este dificil de evitat: opțiunea nu (mai) este exclusă, ci doar ocolită retoric față de presă și cetățeni.

Pasajul cel mai revelator din întregul schimb de replici este chiar finalul, în care Dan articulează, aproape involuntar, raționamentul real: ”Promit că răspund mîine dimineață la întrebarea asta. Pentru că eu am niște limite constituționale de a mă pronunța pe partidul X, pe partidul Y, să dau note, ceea ce am vrut să spun tot timpul, și cumva de aici decurg logic concluziile, este că un guvern trebuie să aibă o majoritate și trebuie să ne asigurăm că direcția este pro-occidentală, și, dacă punem aceste condiții, cu condițiile pe care le pun toate partidele, o să vedem foarte puține soluții logice”.

Cu alte cuvinte, aritmetica parlamentară duce singură – biata! – acolo unde declarațiile publice nu vor să ajungă. AUR nu este exclus din calcul – este exclus doar din discurs.

Această logică trădează, în fond, o problemă de construcție. Nicușor Dan a cîștigat președinția fără să construiască o majoritate parlamentară proprie sau aliată. Guvernul Bolojan a căzut tocmai din cauza acestui deficit. Tomac a eșuat. Veștea se confruntă cu același zid. Iar soluțiile aritmetice, cum le numește chiar Dan, se îngustează cu fiecare săptămînă de criză.

O acceptare explicită sau tacită a voturilor AUR pentru investirea guvernului ar produce mai multe efecte simultane. ”Cordonul sanitar” anti – ”extremiști” se va fi prăbușit. Pe plan intern, ar alimenta narațiunea AUR că este un partid de guvernare normalizat, legitimat chiar de un președinte care s-a opus lui Georgescu în turul doi. Simion ar aduna capital politic enorm din această echivalență, în special dacă ar prinde ministere.

Pe plan european, imaginea lui Dan – construită zdrobitor pe discurs pro-UE, angajament față de statul de drept, Ucraina peste tot etc – s-ar eroda rapid. Partenerii externi pot tolera instabilitate, dar tolerează mai greu impredictibilitatea doctrinară. Pe plan de imagine prezidențială, costul este mai greu de cuantificat, dar real. Dan și-a asumat un mandat ”reformator”, de ruptură cu practicile anterioare. O guvernare sprijinită pe AUR, chiar și circumstanțial, ar fi greu de prezentat ca ruptură – mai ales peste noapte – în propriul său discurs. Pentru că a fost decizia sa și nu a altora de a lipi etichete negre pe frunțile suveraniștilor.

Ce nu a spus, dar a lăsat să se înțeleagă

Singura linie pe care Dan o apără consecvent este cea a guvernului „pro-occidental” cu „atenție la finanțe și reforme”. Nu exclude parteneri, ci impune condiții – cel puțin în discurs. Altfel spus, dacă AUR acceptă aceste condiții programatice, problema devine, în viziunea sa, una de ”procedură”, nu ”de principiu”.

Dacă aceasta este poziția reală a Cotroceniului, atunci schimbarea nu este de atitudine față de AUR, ci de vocabular: de la excludere morală explicită, la condiționare funcțională implicită. O șmecherie pe care alegătorii săi ar putea să nu o aprecieze.
Nicușor Dan urmează să revină în țară mîine. A promis că va răspunde întrebărilor rămase deschise. Răspunsul va conta, deși avem dubii că va exista acel răspuns – dar tăcerea de astăzi va fi deja consemnată. (Bogdan Tiberiu Iacob)