Prezent azi, la ședința CSM, președintele Klaus Iohannis face cîteva declarații cu substrat exploziv în legătură cu cel mai serios subiect din România, Justiția, declarații menite să dea zdravăn de gîndit tuturor. Cu atît mai mult cu cît ele reprezintă prelungirea neașteptată a unor spuse similare ale fostului președinte și ridică o întrebare majoră: e posibil să fi avut, cu adevărat, condamnați politici în ultimii ani?

Ce a declarat Iohannis în fața membrilor CSM:

”Rolul meu constituțional de mediator mă obligă, totodată, să veghez la protejarea sistemului judiciar de orice ingerință din partea altor puteri ale statului sau a altor entități instituționale. Există linii roșii a căror traversare produce o periculoasă debalansare a echilibrului în stat, iar recalibrarea constituie un proces lung și dificil. Dumneavoastră știți cel mai bine că, inclusiv în accepțiunea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, magistratul trebuie să judece în baza probelor, nu în baza informațiilor, indiferent de unde ar veni acestea”.

”Este de dorit ca CSM-ul și Inspecția Judiciară să ia atitudine, potrivit atribuțiilor legale, la modul cel mai serios ori de câte ori apar scurgeri nepermise de informații în presă, din dosarele penale aflate în curs de instrumentare. De asemenea, este fundamental ca mijloacele de investigare să fie folosite în condiții de deplină concordanță cu Constituția și cu reglementările internaționale și doar sub controlul unui magistrat judecător. Astfel, este esențial ca magistrații judecători și procurori să exercite un control efectiv asupra proporționalității, legalității și utilității tuturor măsurilor procesuale. Aici nu e vorba de a apăra inculpații și faptele lor de ochii opiniei publice, ci de exercitarea cu decență a actului de justiție, de apărarea principiilor care stau la baza oricărei societăți democratice”.

Patru mesaje cu adevărat incendiare în cîteva fraze, care pun pe tapet chestiuni de importanță majoră, pe baza unor fapte deja produse, pentru că ar fi hilar să ne imaginăm că noul președinte suferă de sindromul drobului de sare:

– Există ”entități instituționale” în România care au încălcat linia roșie a demarcării de locul unde nu le fierbe oala.
– Avem condamnări care s-ar putea să fi fost pronunțate nu pe bază de probe, ci doar de informații.
– Scurgerea de date din dosare către presă e un fenomen care a atins cote de avarie și trebuie să înceteze urgent, în primul rînd prin ieșirea din pasivitate a CSM.
– În fine, avem cazuri de investigații judiciare care au fost făcute cu încălcarea Constituției și a Drepturilor Omului.

Analizînd la rece, fără a băga capul în pămînt, devine limpede că în epicentrul aceastor acuzații se regăsesc, pe lîngă, magistrați, serviciile secrete autohtone, cu SRI în prim plan. Serviciu care furnizează procurorilor informații, dar și interceptări și cine mai știe ce.

Ceea ce sporește exponențial gravitatea acestor semnale de alarmă, însă, e tocmai faptul că ele au fost trase, recent, în premieră de la acest nivel, de către președintele Traian Băsescu, deși el însuși s-a aflat la cîrma statului în perioada în care abuzurile înfierate s-au produs.

Astfel, în două zile consecutiv, 30 și 31 octombrie, în două interviuri distincte, televizate, Băsescu atrăgea, și el, atenția:

”Sînt cîţiva oameni din conducerea serviciilor care, neprivind la interesul de neutralitate al serviciului, la prestigiul serviciului, au sărit calul(…) Românii şi politicienii şi dvs, presa, trebuie să ştiţi că este un lucru pe care nu l-am făcut – punerea sub control politic a serviciilor. Eu i-am strunit cît am fost preşedinte. Acum, către sfîrşitul mandatului, la vîrf, se fac nişte jocuri care nu îmi plac.”

Și, mai spunea președintele:

”Este clar, acolo este ceva ce nu e reglementat, cum discutam, despre sistemul de control al serviciilor de informaţii. Care la vremea de după ’90, imediat, probabil că acest sistem, care e legal, satisfăcea nevoile, avînd în vedere capacitatea pe care o aveau atunci serviciile de informaţii. Acum au o forţă extraordinară, o capacitate pe măsura reputaţiei pe care o au, şi trebuie să existe un grup credibil de oameni în parlament care să poată efectua controlul. Acest control nu trebuie să fie la preşedinte – cum nici nu este. Pentru că ar deveni preşedintele şi beneficiar, şi controlor (…) Dar sunt oameni de afaceri care fac ilegalităţi, sunt oameni politici care fac ilegalităţi. Acele dosare se află şi la servicii înainte de a ajunge la parchete. Deci, tocmai importanţei pe care o au în viaţa socială, în securitatea naţională. Trebuie crescută puţin transparentizarea. Pentru că vă dau un exemplu. Dacă aţi observat la toate marile acţiuni ale DNA apare dedesubt: cu sprijinul SRI. Acest lucru a avut un impact uriaş asupra mediului de afaceri. Sunt convins că toţi se gândesc: stai frate, la SRI trebuie să fiu atent, nu?, înainte de a fi atent la ce mi se întâmplă la Parchet”

Avem, deci, nu unul, ci doi șefi de stat, și nu tocmai din aceeași tabără, care, în ultimele luni, denunță succesiv abuzuri foarte serioase pe linia servicii secrete-justiție.

Abuzuri care au mari șanse să fi fost materializate sub forma unor imixtiuni nepermise în Justiție, a unor procese incorecte, a unor condamnări nejustificate, ceea ce înseamnă că în România ultimelor ani chiar am putea avea deținuți politici, adică personaje care au ajuns în pușcărie fără să fi existat probe autentice împotriva lor. Or, chiar dacă niciunul dintre aceștia nu ar fi alb imaculat, o ticăloșie nu se îndreaptă cu altă ticăloșie.

Așa cum arătam mai sus, de această dată semnalele nu sunt trase de cei condamnați, ci, mai grav, chiar de către cei responsabili cu stăvilirea derapajelor în statul de drept, cu mențiunea că Iohannis, totuși, nu a avut răgazul necesar să intervină, pînă acum.

Se poate spune, însă, că amîndoi și-au asumat riscuri mari denunțînd faptele de mai sus: Băsescu, riscul de a fi acuzat că e ”ucenicul vrăjitor”, care a pornit ceva ce nu a mai putut controla sau opri, iar Iohannis că a ieșit public cu un discurs pe gustul pesediștilor, acuzatorii de serviciu ai justiției.

Nici Iohannis, ca, de altfel, nici Băsescu, nu au spus tot ceea ce știu, ar fi și greu, probabil.

Amîndoi, însă, deși aflați în posturi complet diferite, unul pe final de carieră, altul abia la debut, au ținut să avertizeze românii, că ceva puternic, undeva, sus, a cam scăpat de sub control și trebuie luate urgent măsuri.

Chiar și propunerea lui Iohannis privind introducerea procurorului general în CSAT sună a dorință de extindere a controlului asupra Ministerului Public, locul unde multe Dosare X se vor fi întocmit în ultimii ani.

Să ne sperie avertismentele celor doi președinți?
Să ne amintească de strigătul de acum cîțiva ani al lui Sorin Frunzăverde, ”România a devenit stat polițienesc” ?
Și dacă da, oare ce ar fi de făcut? (Bogdan Tiberiu Iacob)