Un fenomen ieșit din comun s-a petrecut în ultima perioadă la Curtea Constituțională, acolo unde decizii de maximă importanță – nu mai spunem extrem de controversate – s-au luat cu unanimitatea celor nouă judecători. Iar unica excepție, despre care vom scrie mai jos, nu face decît să ridice foarte serios întrebarea dacă nu cumva judecătorii au fost efectiv ”aliniați” de sistem și forțați să voteze la ordin.

Pe 5 octombrie 2024, CCR a decis eliminarea din cursa prezidențială a Dianei Șoșoacă, într-o premieră absolută pe motiv că nu e suficient de atașată, declarativ, valorilor constituționale:

”Persoana care exercită această demnitate, prin comportamentul său instituțional și discursul constituțional, trebuie să demonstreze existența respectului și a atașamentului său la valorile constituționale astfel cum acestea transpar din identitatea națională a poporului român și identitatea constituțională a statului și a societății consacrate în Legea fundamentală. Contestarea lor nu poate fi acceptată, întrucât Președintele României, prin natura funcției sale, reprezintă un garant al statului de drept și al democrației constituționale, principii care stau la baza organizării și funcționării statului.” se arată în motivarea curții.

Doar că au existat atunci două voturi împotrivă și o opinie separată, a judecătoarei Iuliana Scântei, care a pus punctul pe I cît se poate de corect, denunțînd exact ceea ce au denunțat ulterior toți specialiștii în Drept consultați de mass-media:

”Contenciosul electoral privind alegerile prezidențiale este un contencios obiectiv și abstract și nu poate privi comportamente, discursuri, calificări politice sau acte de propagandă electorală, specifice unui contencios electoral subiectiv și concret(…) Jurisdicția constituțională în materie electorală nu realizează un contencios subiectiv, pentru că nu vizează protecția unor drepturi subiective ale unor particulari determinați, motiv pentru care procedura în fața Curții pentru soluționarea contestațiilor privind înregistrarea sau respingerea înregistrării candidaturilor se desfășoară în temeiul dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și ale art. 68 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României, fără înștiințarea părților, cu participarea obligatorie a reprezentantului Ministerului Public, pe baza sesizării și a celorlalte documente aflate la dosar. Atribuția Curții este de a verifica îndeplinirea sau neîndeplinirea unor condiții legale obiective (cu titlu de exemplu, respectarea termenului de depunere a propunerii de candidatură, numărul minim al semnăturilor susținătorilor, documentele care trebuie să însoțească propunerea de candidatură, eventuale cazuri de interdicție limitativ prevăzute de Constituție și lege, la depunerea candidaturii). Prin esența lor, aceste condiții nu privesc comportamentul, opiniile, afirmațiile sau atitudinile persoanei care își depune candidatura pentru alegerea Președintelui României în condițiile prevăzute de art. 27 din Legea nr. 370/2004, toate aceste aspecte de natură subiectivă făcând parte din sfera libertății de exprimare a celor care candidează”.

Alți doi membri ai CCR au lipsit nemotivat de la acea ședință, lucru nu foarte des întîlnit, ceea ce a întărit impresia că la curte s-a executat o operațiune ieșită din comun, la care nu toți au dorit să fie părtași, într-o primă fază.

Ceea ce s-a întîmplat ulterior, însă, și-a pierdut logica. Aceeași Iuliana Scântei a votat ulterior anularea alegerilor, decisă de CCR în unanimitate, iar acum, a votat, tot în cadrul unei unanimități, scoaterea din cursă a lui Călin Georgescu, după modelul brevetat cu Șoșoacă.
Scântei putea rămîne consecventă opiniei separate și să voteze împotriva acestor două decizii în afara legii ale CCR.

Nu a mai făcut-o.

Dincolo de poziția judecătoarei, trebuie spus că unanimitatea nu e un fenomen foarte des regăsit în voturile la CCR și cu cît o cauză e mai complexă și mai importantă, cu atît cresc șansele existenței opiniilor separate.
La actuala CCR, pare că de cînd cu alegerile, se merge la foc automat pe unanimitate, doar azi avînd șapte asemenea decizii, alte două ieri, alte două alaltăieri. Interesant de văzut dacă tot unanimitate va fi și la decizia privind a doua candidatură a Dianei Șoșoacă, în urma contestației depuse azi, unde Scîntei ar trebui, logic, să voteze contra.

Marile întrebări: de ce au ales doi judecători să lipsească fără motive oficiale de la prima mare decizie scandaloasă, eliminarea Șoșoacăi, care a pus jurisprudența curții pe căi nemaiîntîlnite? Și, mai ales, cum și de ce au dispărut opiniile separate ale judecătorilor CCR în materie de alegeri? Au fost aduși la ordine, din scurt, judecătorii, și forțați să-și bage mințile în cap și să voteze toți ca unul? (Bogdan Tiberiu Iacob)