O emisiune a TVR la care a participat fostul ministru al Justiției, Monica Macovei, readuce în actualitate o poveste extrem de interesantă: cea a misterioasei convertiri, după revoluție, a fostului procuror comunist la religia greco-catolică. O decizie care poate fi de ordin spiritual dar, la fel de bine, poate să fi fost determinată de un pragmatism feroce, după cum veți vedea mai jos.

Sîmbătă seara, la emisiunea ”Profesioniștii” de la TVR, Monica Macovei a făcut o dezvăluire spectaculoasă: deși se știa de mai multă vreme că e de religie greco-catolică, nu aceasta a fost religia sa de botez.
Macovei a recunoscut că a fost botezată ortodox, așa cum era firesc într-o familie în care întreaga familie era ortodoxă.

Întreaga familie, cu o singură excepție: bunica din partea mamei, din Sângeorz.
Întrebată, astfel, de ce a abandonat ortodoxia în favoarea greco-catolicismului, Macovei a explicat: ”Decizia mea. O religie care a fost total interzisă. Iar apoi am văzut reacţia Bisericii Ortodoxe la restituirea proprietăţilor, şi la refuzul dialogului, şi la toată atitudinea. Dar mi s-a părut firesc să urmez religia bunicilor mei (de fapt, doar bunica dinspre mamă, conform aceleiași Macovei n.n.). Şi am şi reprezentat parohii greco-catolice la CEDO şi am câştigat”.

Să luăm lucrurile metodic.

În orice țară, nu doar România, schimbarea religiei este un lucru foarte serios, care trebuie să aibă motivații profunde. Revenirea la o religie a înaintașilor, interzisă de comuniști o jumătate de veac, poate fi o asemenea motivație.
Dar, cum singură recunoștea în aceeași emisiune, în familia lui Macovei doar bunica din partea mamei a fost greco-catolică, ceea ce constituie mai degrabă un accident decît o tradiție.
Mai mult de atît, e greu de crezut că un procuror comunist, fiică a altui jurist comunist, Vasile Gherghescu, și nevastă tot de procuror comunist, Valentin Macovei, avea convingeri religioase atît de profunde într-o perioadă în care asemenea lucruri te puteau costa cariera, mai ales în cazul tatălui, care prinsese și perioada neagră a anilor 50.
Și totuși, după revoluție, odată cu reintrarea în legalitate a cultului greco-catolic, Macovei dă cu piciorul propriei religii de botez și a majorității familiei sale, pentru a opta pentru cea a unui bunic. (Curiozitate: care ar fi religia de suflet a unui copil cu 4 bunici de confesiuni diferite?)

În toamna lui 1996, ea se confruntă cu mari probleme profesionale, după ce i se găsesc 181 de dosare nefinalizate de cca.patru ani, în fișet, și sancțiunile drastice îi zguduie traseul profesonal din temelii.
Alegerile din 1996 aduc, însă, la putere un regim în care PNȚCD era vioara întîi. Un partid care fusese recreat și condus de greco-catolicul Corneliu Coposu și în care mulți alți lideri erau de aceeași religie.
Coincidență sau nu, după instalarea noii guvernări, Macovei iese din procuratură și devine vajnică apărătoare a cultului greco-catolic, în calitate de avocat, în procesele pe care acesta le avea cu statul român pentru retrocedarea unor bunuri preluate de Biserica Ortodoxă, cu ajutorul regimului comunist, în anii 40.
Macovei se bate pînă în pînzele albe, inclusiv la CEDO, și obține retrocedarea multor asemenea bunuri. Eforturi răsplătite, în mod cert, și firesc, totodată, cu onorarii grase de tot. ”Cred că cea mai fericită perioadă din viaţa mea a fost cea în care mi-am petrecut nopţile scriind plângeri la CEDO” declara ea, în emisiunea TVR.
O singură mică problemă ar fi de semnalat: nu doar Biserica Ortodoxă, ci și reputați istorici ori figuri politice de vîrf atrăgeau atenția, după revoluție, și o fac și azi, asupra faptului că o mare parte dintre bunurile cultului greco-catolic a căror retrocedare se dorește, au fost obținute în mod samavolnic, în perioada cînd cizma austro-ungară apăsa beregata Transilvaniei.
Ulterior, cultul respectiv a beneficiat și de ajutorul lui Iuliu Maniu, tot greco-catolic, care a făcut presiuni, ca ministru, pentru consfințirea trecerii unor bunuri ale țării în posesia bisericii sale.

Este foarte posibil ca tocmai activitatea în favoarea greco-catolicilor să fi adus-o pe Macovei, în anii 90, în atenția americanilor și europenilor, căci atît UE, cît, mai ales, SUA, au făcut presiuni masive în ultimii 20 de ani pentru ca biserica greco-catolică să primească înapoi toate averile de odinioară. Înainte de absorbirea catolicilor de către BOR, la presiunile comuniștilor, Vaticanul avea în Ardeal peste un milion de supuși și o influență uriașă, pe toate planurile. Ironia sorții face că Vaticanul cereazi înapoi, între altele, toate bisericile pe care le avea cîndva în România, dar majoritatea zdrobitoare a credincioșilor sunt, acum, ortodocși și nu sunt interesați de schimbarea religiei, după modelul Macovei.
În 13 septembrie 2011, deci relativ recent, SUA a dat publicităţii un raport în care îşi exprima concluziile faţă de situaţia retrocedărilor către Biserica Greco-Catolică din Ardeal. Secretarul de Stat al SUA, Hillary Clinton, a susţinut şi o conferinţă de presă, în aceeaşi zi, în care spunea că: „Statul Român este părtinitor Bisericii Ortodoxe faţă de nedreptăţile făcute Bisericii Greco-Catolice din România”, considerînd că minoritatea greco-catolică din Ardeal este „cel mai discriminat cult din România”.

Nici nu e de mirare că fosta ortodoxă Macovei, devenită Ioana d’Arc a catolicilor, e atît de iubită de americani și de multe cancelarii europene.
Cîteodată, o ”revelație” spirituală de moment, poate face mai mult pentru o carieră decît un milion de firme de lobby. (Bogdan Tiberiu Iacob)