CURS VALUTAR
1 EUR = 4.8418 RON UP | 1 USD = 4.2893 RON UP | 1 GBP = 5.4092 RON DOWN

Moartea, clasificata la ”strict secret”

12 comentarii / 3062 vizualizări / 2 aprilie 2020

În fiecare clipă, de câte ori căutăm o știre, ne izbesc cifrele pandemiei. Sunt numere ale vieții și ale morții. Dacă aceste numere, care ni se derulează de dimineața până seara sub ochi, sunt reale, atunci situația din România este înspăimântătoare. Și vă explic de îndată de ce. Conform acestor date oficiale, chiar în clipa în care redactez această analiză, ni se spune că au fost vindecate de coronavirus 252 de persoane. În timp ce au murit nu mai puțin de 92 de români. Doi s-au însănătoșit, unul a decedat. La trei cazuri, cel puțin un român moare. Oare așa stau lucrurile?
Eu continui să cred că asemenea cifre sunt false. Nu-mi pot imagina că sistemul de sănătate a colapsat într-o asemenea măsură, încât să nu poată salva decât o singură viață atunci când se confruntă cu trei pacienți diagnosticați și care se află în tratament. Cred mai degrabă altceva. Și anume că stăm rău de tot la capitolul statistică. Că, într-un fel sau altul, cei care răspund în această perioadă de combatarea pandemiei nu măsoară corect ceea ce se întâmplă de fapt. Și atâta timp cât măsurătorile se transformă într-o harababură, este cu neputință să obții și să oferi populației informații corecte. Este vorba de o neglijență sistemică gravă sau de un act conștient al celor care au putere de decizie?
O serie întreagă de informații, care ar fi extrem de utile nu numai pentru opinia publică, ci și pentru reprezentanții instituțiilor care au misiunea de a contracara pandemia și efectele acesteia, par a fi clasificate la strict secret. Și dacă e așa, încă e bine. Înseamnă că măcar o mână de oameni își exercită controlul asupra situației.
Mult timp, până când presa a reușit să sape mai adânc, ceea ce s-a întâmplat la „spitalul etalon” de la Suceava a fost un secret bine păstrat. Acolo colcăia coronavirusul, explodau nemulțumirile îndreptățite ale pacienților și cadrelor sanitare, dar, oficial, nu se știa nimic. Spitalul din Suceava părea pur și simplu o conservă închisă ermetic. Dominată de o teroare la propriu, exercitată de așa-numitul secret al informației. Tocmai din acest motiv, medici și asistenți au apelat presa sub protecția anonimatului. Le-a fost și le este în continuare frică să iasă la lumină și să spună ceea ce știu. Această secretomanie a ucis oameni.
Situația se repetă după opinia mea la indigo în cea mai mare unitate spitalicească din Româna. În Spitalul Universitar București. Dezvăluirile făcute ieri de Dana Budeanu, în rubrica ei de succes Verdict Politic, sunt cutremurătoare. Medicii, asistentele și pacienții se îmbolnăvesc și mor pe capete. Iar oficial, opiniei publice nu i se comunică nimic. Din nou, adevărul este ținut la secret. Din nou, moartea este clasificată la strict secret. În final, consecințele nu vor putea fi altele decât cele de la Suceava. Confruntat cu această situație de la Spitalul Universitar București, premierul Ludovic Orban ridică din umeri și îi pasează răspunderea fostului manager. Așa o fi. Numai că oamenii se îmbolnăvesc și mor acum. Și se vor îmbolnăvi și vor muri în viitor, atâta timp cât nu se iau măsuri radicale.
Dar acești bolnavi și acești morți cum sunt numărați? Cine și în ce fel îi numără? Zilnic în România, cu sau fără pandemie, mor în spitale alarmant de mulți oameni. O bună parte dintre ei sunt uciși, culmea, nu de afecțiunile pentru care s-au internat și pentru care sunt tratați, ci de afecțiuni contactate în spitalele neigienizate, în care zburdă virușii, inclusiv în sălile de operații. Intri pe picioarele tale pentru o boală și ieși în sicriu, pentru că în spital te-ai contaminat cu acești viruși. Spitalul Universitar, altădată o emblemă a medicinei românești, nu face nici el excepție de la această regulă. Dar acum se pune o altă întrebare. Cine și cum separă aceste decese de cele cauzate exclusiv de coronavirus? Nimeni! În absența unor testări, nimeni nu poate face diferența. Și nici chiar atunci când testările se fac, dar rezultatele vin prea târziu. Și de aici apar primele cifre aiuristice din statistici.
Aparent stăm bine. După ce România a luat în piept un sfert sau o jumătate de milion de conaționali, care s-au întors dezordonat și nedisciplinat în țara natală, să ai sub o sută de morți la două săptămâni după ce ai declarat starea de urgență reprezintă cel puțin aparent un succes. Tot statistica ne arată că, deși crește zi de zi, numărul cetățenilor contaminați cu coronavirus nu explodează și, mai mult decât atât, este ținut într-un relativ control. Dar dacă toate aceste cifre mint? Dacă de exemplu în uriașul spital universitar care, după opinia mea și nu numai a mea, ar trebui introdus imediat în carantină, numărul pacienților și cadrelor sanitare contaminate cu coronavirus este mult mai mare decât numărul raportat? Dacă, dintre cei care mor zilnic în acest spital, victimele coronavirusului sunt mai numeroase decât cele consemnate în statistica oficială? Cineva, nu mai vreau să vă reamintesc cine, ne explica în campania electorală că un adevărat gospodar măsoară de trei ori și taie o dată. De ce procedăm invers pe parcursul acestui război cu coronavirusul? De ce ne jucăm cu foarfeca, fără a măsura corect în prealabil?
Că aceste cifre oficiale sunt aiuritoare, ne-o demonstrează cele două numere la care m-am referit la începutul acestei analize. Dacă este real numărul celor vindecați de coronavirus și dacă este la fel de real numărul celor decedați, atunci concluzia este ce puțin halucinantă. Din trei pacienți, supraviețuiesc doar doi. Unul se duce înspre cele veșnice. În fiecare zi. Ei bine, eu nu pot să cred așa ceva. Oricât de prăpădit ar fi sistemul nostru sanitar. Niciunde în lume sistemele de sănătate nu dau asemenea rateuri. Se moare într-o proporție de sub 4%, cu excepția Italiei, unde au murit 10%. Dar niciunde pe această planetă nu intră în tratament trei, pentru a ieși doar doi pe picioarele lor.
La fel cum sistemul din Suceava, până ieri decorat, trebuie resetat, la fel cum trebuie resetat după carantinare și cel mai mare spital din România, cel Universitar, cred că trebuie să resetăm întreg mecanismul de măsurare și raportare a cazurilor de pandemie din România. Dar prima mișcare inteligentă este declasificarea urgentă a numărului și situației persoanelor în viață afectate de coronavirus și a deceselor cauzate de pandemie. Cum poți să faci în mod practic acest lucru? Probabil că într-un singur fel. Prin diviziunea muncii. Toate spitalele în care a pătruns virusul, în care există pacienți internați și cadre medicale contaminate, ar trebui să intre imediat și necondiționat în carantină. Și să trateze în continuare exclusiv cazurile de coronavirus, până când nu mai avem nicio epidemie. Iar spitalele necontaminate să se ocupe de pacienții obișnuiți. La fel cum face astăzi sistemul privat.
Și dacă în momentul în care statistica nu va mai minți vom descoperi că avem prea multe cazuri, ce facem? Nu putem face altceva decât ceea ce vrea Raed Arafat și nu poate. Transformarea unor spații uriașe în unități spitalicești la fel de uriașe. Cum este de pildă în București complexul expozițional din proximitatea Casei Presei. (Sorin Roșca Stănescu)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

12 Comentarii

  1. Rata de mortalitate (COVID19) în Italia nu poate fi decât mai mică decât cea din România.
    Principala cauză ține de testarea și contabilizarea celor infectați. Singura bază reală va fi dată de numărul deceselor.
    A doua cauză ține de sistemul medical, nr. paturi ATI, nr. ventilatoare, și asta dacă plecăm de la premisa că protocolul de tratare este impecabil.
    SRS omite faputl că în România au fost masacrați pacienții unor spitale, victime ale infectărilor prostești, pacienți care au fost diagnosticați COVID19 postmortem, adică netratați.
    Deci, rata de mortalitate aparentă va scădea în mod sigur, dar în niciun caz sub cea înregistrată în Italia.

  2. Este evident că „numerele” comunicate oficial nu reprezintă decât niște „aproximante”,
    destinate „uzului publicului larg”, nicidecum unor interpretări relevante.
    – Spun „aproximante”, deoarece știm că aceste date depind decisiv, fie de factori subiectivi
    (de ex. modul cum se stabilește cauzalitatea decesului, cu Covid-19), fie obiectivi, având în
    vedere că nu se poate proceda la testarea întregii populații, ca să știm câți „infectați” sunt la
    un moment dat. [Aici, Savanții recurg la instrumente de analiză statisică, bazate pe eșanti-
    oane reprezentative numai că, înfricoșați de aflarea adevărului, actualii decidenți politici au
    cam îngropat subiectul…]
    Ceea ce ni se comunică, e doar „numărul de infectați descoperiți”, care, în fond, nu spune
    mare lucru, acesta depinzând (în mod esențial) de numărul de teste făcute, respectiv de
    „metodologia de testare” ce s-a adoptat în fiecare țară.
    – Spun „destinate uzului publicului larg” întrucât, datele pot fi serios „ajustate” (nu numai la
    noi) fie din rațiuni ce țin de prevenirea inducerii panicii, fie de „costuri politice”, fie (de ce nu)
    din considerente de poziționare „post-criză”, cum fac cei ce au o viziune mai vastă…

    O metodă credibilă de a afla efectele concrete ale epidemiei, ar fi să se compare totalul
    deceselor pe intervale fixe de timp (de ex. pe câte o lună), cu același intervale, din anul
    trecut. Așa, am putea vedea care este „aportul” real al Covid-19 la rata de mortalitate,
    eliminând astfel, multe speculații izvorâte din lipsa de date convingătoare.

    • Comparația este irelevantă. Referința implică o activitate economică normală. Ce insinuează SRS echivalează cu ascunderea unor bombe biologice.
      Statul libertarian minimal nu-i tocmai o mașinărie pentru pandemie, mai degrabă, pistol cu apă.
      Autoritățile vor face sacrificii financiare enorme doar pentru a acționa reactiv. Vor ajunge în spitale doar persoane grav bolnave, imposibil de tratat, miliția va fi comasată în zonele focar, iar Securitatea va înroși telefoanele pentru a îndestula comenzile achitate de la buget.

      • Metodele de analiză comparativă sunt de primă relevanță, fie că acceptăm, fie că nu.
        Nu am intrat în detalii tehnice de aplicare sau „corecții de metodă” ce se impun
        întrucât, cei ce ar face astfel de studii, e de presupus că le știu.

        • Fiind mai analist din fire nu compar niciodată pere cu mere.
          Absența activității economice, traficul auto aproape zero și 100% populație interesată de propria sănătate sunt elemente care fac inutilă orice raportare la anii anteriori. Adică punct.

          • Sunt unii pentru care, tot ce nu pot înțelege, nu există!
            Dar poți compara merele de anul trecut, cu cele din anul acesta.
            E chiar benefic, țăranii fac asta de sute de ani.
            Accidentele: auto, de muncă etc. se pot elimina. (se numeste filtrarea datelor)
            Și altele, asemenea, cei ce știu, le știu.
            ————

          • Cu 12 zile în urmă s-a înregistrat primul deces de COVID19 în România. Intervalul fix de timp (de ex. o lună), pt cei care pot înțelege, există mai încolo.
            Rolul lockdown-ului este preventiv și reprezintă unica soluție pentru o populație cu IQ mediu de 87. Vedem bine că medicii nu sunt pregătiți pentru respectarea procedurilor de biohazard și nici măcar nu mă refer la prostelile de la Arad, Suceava sau cazul Gerota.

          • “E mai bine să taci şi să-i laşi pe ceilalţi să creadă că eşti prost,
            decât să vorbeşti şi să înlături orice îndoială”.

  3. Calculele sunt ale unui umanist total nepriceput la matematica sau ale unui mistificator care spera ca cititorii sai au uitat aritmetica de clasa a patra. 252+92 nu reprezinta nimic. S-au adunat mere cu pere si au fost lasate gutuile pe dinafara !!! Decesele sau vindecarile se raporteaza la numarul total al imbolnavirilor. In data de 2.04, numarul de im bolnaviri este de 2738 , din care 267 vindecari si 94 decese. Cu alte cuvinte, decesele reprezinta 3,43 %, vindecarile definitive 9,75 %, iar restul sunt pacienti in curs de vindecare sau deces. Hecatomba pe care se bizuie articolul NU EXISTA.

    • 2738 reprezintă numărul oficial de infectați.
      Infectații se află în majoritate în mediul rural unde s-au întors.
      Pentru o răciuță vor apela salvarea doar când vor avea plămânii grei. De aici numai imaginează-ți că e prea târziu să mai reușească vreun tratament. Elcovent este și numărul de cazuri cărora li se prelevează probe în ziua constatării decesului.
      COVID19 are o rată de mortalitate variabilă. Coreea de SUD care testează zeci de mii pe zi și tratează din faze inficipiente are șanse să nu treacă mult peste 2%, Germania, cu tot sistemul medical impecabil și cu programul extensiv de testare, nu va reuși un procent sub 5%, iar Italia sub 11% nu mai are cum să ajungă.
      România cu cât testează mai puțin și la cum arată statul prostovenesc nu va avea la ce să raporteze numărul deceselor, deci rata de mortalitate este 25% și bine ar fi să nu mai crească.

  4. Pentru cititorii care stau rau cu matematica: daca testezi multi, descoperi multe imbolnaviri, deci o rata mica de mortalitate, fiindca numitorul este mare. Vezi Coreea, cu mortalitate de 0,8%. Daca testezi putini, ai putine imbolnaviri, numitor mai mic si DOAR aparent mortalitate mai mare. Dar oricum, o mortalitate de 25% este o aberatie statistica. In plus, aveti prea mari pretentii: de unde sa scoata statul prostovenesc atatea laboratoare? Credeti ca biologi si asistenti medicali sunt la fiecare colt de strada? Daca testele ar fi la indemana oricui, atunci s-ar gasi in farmacie precum testele de sarcina, iar EGOISTII si HULPAVII n-ar mai face stocuri de faina, drojdie si paracetamol, ci stocuri de teste.

    • „România cu cât testează mai puțin și la cum arată statul prostovenesc nu va avea la ce să raporteze numărul deceselor”

      Ah, dacă am testa mult, da, am sta bine și cu matematica și cu limba română, dar nu vom testa mult pentru că avem capacitate de 2000 teste/zi, iar din 9 aprilie vom avea peste 2000 de infectați cu simptome care trebuie testați.

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *