Premierul Ungureanu aruncă o pietricică în ograda liberalilor, care, la o privire mai atentă, se dovedește a fi o grenadă în toată regula, cu potențial extrem de distructiv. (Pentru unii, căci alții l-ar putea considera constructiv). E vorba de anunțul potrivit căruia el este încă membru al PNL.

Declarația de zilele trecute a lui Ungureanu a produs agitație maximă în PNL, liderii, în frunte cu Antonescu, repezindu-se să declare că e vorba de o minciună și că nici vorba ca fostul șef al SIE să mai dețină calitatea de membru.
Două întrebări și o observație, am avea.

Întrebările sunt: de ce a găsit de cuviință MRU să facă netam-nesam acest anunț, politic vorbind fiind chiar o lipsă de eleganță la adresa partidului care l-a desemnat premier, adică PDL? Și de ce s-au repezit liberalii lui Crin să dezmintă atît de vijelios statutul de membru al lui MRU?
Cît despre observație, aceasta e că liberalii se înșeală amarnic în afirmațiile lor.

Să o luăm metodic.

Statutul PNL prevede foarte clar la art.19 că membrii se pot autosuspenda din calitatea de membru al partidului în cazul ocupării unei funcţii publice incompatibile cu calitatea de membru al unui partid politic, conform legii, şi numai pe durata îndeplinirii acestora. Faptul că George Maior, omologul lui MRU de la SRI, a demisionat din PSD după numire se datorează inexistenței procedurii autosuspendării în statutul de atunci al PSD.

Nici Statutul, nici Regulamentul PNL nu prevăd obligativitatea depunerii vreunei cereri de revenire după expirarea perioadei de autosuspendare.
Odată încheiat mandatul la SIE, se cheamă că autotuspendarea lui Ungureanu a încetat de la sine. Argumentul unor liberali, că Ungureanu nu a figurat printre membri la reînscrierea partidului, în 2008, nu stă în picioare, tocmai pentru că omul era autosuspendat pe termen nedefinit, deci era inutil să fie trecut.

Un alt articol al statutului PNL, 14, spune că membrii partidului au dreptul să fie numiți în funcții și demnități publice, fără a stipula că acest lucru e strict apanajul partidului. Deci, acceptînd învestirea ca premier al coaliției de la putere, MRU nu a încălcat statutul. Desigur, forțînd anumite interpretări, PNL putea decide, la o adică, excluderea lui MRU atunci cînd a fost propus premier, pe baza unei hotărîri politice a conducerii prin care să i se interzică acestuia să accepte postul, hotărîre care, odată încălcată de Ungureanu, să îl bage sub incidența art.21, alin a).
Dar nu a făcut-o.

În consecință, PNL va avea o mare problemă în privința contestării statutului de membru al lui MRU, iar o eventuală decizie abuzivă ar putea fi lesne dată peste cap în justiție.

De ce ar deranja atît de mult, însă, statutul lui MRU de membru al partidului?

Explicația e simplă: această postură îi permite lui Ungureanu să candideze la șefia partidului, în cazul unui congres.

Lucru care nu se va întîmpla, probabil, pe 7 aprilie, cînd congresul extraordinar al PNL va avea alte sarcini de îndeplinit. Dar, s-ar putea petrece la un alt congres extraordinar, după alegerile locale, convocat, bunăoară, pentru a se analiza un eventual rezultat neconform așteptărilor.

Să nu se uite un moment că, odată înfipți în pozițiile dorite, după alegeri, baronii locali ai PNL vor avea nevoie ca de aer de sprijin guvernamental, în sensul de bani de la buget. Prin alegerea ca președinte a lui MRU, ei s-ar trezi intrați peste noapte la guvernare, fără cel mai mic efort și cu luni bune înaintea alegerilor, o perspectivă mai mult decît îmbietoare.

Pe de altă parte, odată preluată conducerea PNL, e aproape cert că MRU ar desprinde și prelua o halcă importantă, mai ”spălată”, a PDL, pentru a pune pe picioare un partid încă și mai puternic decît e PNL acum, care să atace alegerile din toamnă.

Alegeri după care PNL-ul lui Ungureanu poate rămîne la guvernare liniștit chiar și alături de PSD. De aici și profeția președintelui, potrivit căreia MRU va rămîne premier și după alegeri. Și tot de aici și neobișnuita curtoazie a lui Ponta față de premier.

Nu e un secret pentru nimeni faptul că Băsescu și-a dorit, în ultimii 7 ani, cu disperare, să pună mîna pe PNL. Nereușind să îl absoarbă în PD, el ar putea încerca varianta inversă, o ocazie foarte bună de a se debarasa și de balastul negativ al unor baroni pedeliști.

Atenție mare la un alt aspect important, care pare să trădeze intențiile de viitor ale lui Ungureanu: pentru prima dată, președintele Băsescu a cedat unui premier dreptul de a reprezenta țara într-o importantă vizită la nivel înalt la Bruxelles. Mai mult de atît, ajuns acolo MRU și-a permis să angajeze România într-o propunere internațională de mare calibru, anume organizarea unui Consiliu European dedicat ascensiunii partidelor de extremă-dreaptă. Or, acest subiect e mai degrabă apanajul unui politician de calibru decît al unui tehnocrat independent preocupat doar să scadă CAS și să crească încasările la buget.
Concluzia e că Traian Băsescu e profund interesat ca Ungureanu să capete rapid și anvergura necesară unui lider politic cunoscut inclusiv la nivel european.

O grabă care poate fi explicată tocmai printr-un rol important pe care Ungureanu se pregătește să-l joace în politica autohtonă, și nu în viitorul îndepărtat, precum 2014, ci chiar anul acesta.

Nici nu e de mirare că greii PDL abia își înghit furia cînd vine vorba de noul premier. Mirosind, probabil, ce se pregătește în marile laboratoare politice, ei se simt la un pas de a ajunge curînd pe centura politicii, după o vorbă dragă președintelui.

Iar faptul că MRU a ținut să-și decline de pe acum calitatea de membru al PNL se explică prin dorința de a pregăti psihologic poporul liberal în legătură cu o probabilă schimbare importantă în evoluția partidului, cît de curînd. (Bogdan Tiberiu Iacob)