Președintele Societății Academice Române, politologul Alina Mungiu, este de părere că actualul premier se conturează cel mai bine drept succesor politic al lui Băsescu, în timp ce candidatul prezidențial Crin Antonescu e mai degrabă un lider slab, lipsit de autoritate în propriul partid și forțat pentru asta să facă diverse compromisuri discutabile.
Într-o analiză publicată – culmea! – în ziarul anti-PSD România liberă, Mungiu scrie despre problemele lui Crin Antonescu, în calitate de potențial succesor al lui Băsescu: ” Nu dictatura e problema lui Antonescu, mai degrabă lipsa de autoritate în propriul său partid, faptul că pentru pacificare a trebuit să pună miniştri care nu fac cinste PNL. Antonescu va putea fi judecat complet numai după congres, cînd se va stabiliza şi va putea să arate vreo strategie pentru reconstruirea liberalismului. Deocamdată cu recruţi de mîntuială ca Marga sau Becali şi băieţi trecuţi prin toate ca Varujan (imediat l-a pus consilier pe Oprea de la Hidroelectrica şi a trebuit cenzurat de Ponta) nu i-a mers prea bine(…) Oricît de prost ar sta tabăra cealaltă, Antonescu nu se profilează ca succesorul numărul unu : destul să numărăm cîte teme pe agenda publică a pus el în acest început de an”.

De-a dreptul surprinzător, Mungiu are o cu totul altă părere despre pesedistul Ponta, în condițiile în care politologul e cunoscut drept un critic tradițional al social-democraților: ”Cine face şi ţine agenda este, indiscutabil, premierul, omul nostru politic care a evoluat cel mai mult în ultimul an, cu trista paranteză de peste vară şi cu handicapurile mari ale începutului (Stănoiu, Năstase, plagiat). Orb să fie cineva să nu bage de seamă că, indiferent de motive (arivism, ipocrizie, duşmanii nu s-au zgîrcit cu presupunerile), Ponta se descurcă bine ca prim ministru, radiază siguranţă, a învăţat enorm şi are reacţii de o promptitudine de invidiat. Linia pe care şi-a fixat-o ca personalitate e justă, şi exprimată prin cîteva formulări memorabile ( „eu sînt pentru includeri, nu excluderi”, etc). Ponta şi-a pus partitura pe omul care se consultă, care cooperează, care e flexibil, omul raţiunii. Déjà pe aici sînt sigură că urlă îndignarea în unii din cei care citesc. Din păcate, vă înşelaţi cînd refuzaţi să vedeţi calităţile omului, care devine dintr-un talent o forţă. Îmi vine să spun că Năstase s-a orientat bine cînd l-a ales. Şi nu e vorba doar de calităţile de autopromovare ale lui Ponta, foarte vizibile la prezentarea bugetului (ce bună idee), ci şi de lucruri de fond. Deşi- sau tocmai pentru că a cîştigat cu 60%, Ponta a învăţat că e important să respecţi măcar liniile simbolice pe care le-ai fixat. De asta RAPPS e pus în situaţia de a publica în sfîrşit valorile chiriilor pe care i le cer eu aicea de trei ani, de asta parlamentarii ajung la Loganuri second hand şi garsoniere, de asta regula să pui oameni cît mai departe de domeniu ca să nu ajungă mafia la ei, de asta ideea de a debirocratiza şi de a unifica organismele de control, care operau mai mult ca un flagel pentru firme în interesul lor privat, decît al statului. Agenda e justă, culminînd cu numirea unui tehnocrat fără partid la buget. Şi tot pe ea se desenează şi liniile viitoare de conflict, între cei care au gîndit structura asta şi cei care vor încerca să aibă acces discriminatoriu la buget” scrie analistul.

”Ponta devine repede şi un lider de opinie publică redutabil, şi nimic contrafăcut nu îi va face faţă, nici chiar dacă nu e el candidatul tura asta, ci primul susţinător” mai avertizează Mungiu. (B.I.)