”După lupte grele, liberalii și-au impus opțiunea pentru o agendă electorală care să însemne alegeri prezidențiale în noiembrie/decembrie, cam în aceeași perioadă cu alegerile americane. În Statele Unite, după momentele de disperare generate de gafele lui Biden și de prestația slabă de la dezbaterea cu Trump, a urmat un oftat de ușurare după retragerea candidatului democrat, după ce colegii lui l-au cam împins pe scări. Urmează o perioadă în care democrații și o parte din nehotărâți se vor alinia în spatele Kamalei Harris. Va conta foarte mult și votul anti-Trump al unor oameni de afaceri din SUA” comentează fostul premier Adrian Năstase pe blogul propriu.

”În România, partidele mari își doresc să câștige președinția țării, în timp ce președinții acestor partide sunt mai puțin entuziasmați. Cel puțin, Marcel Ciolacu încă încearcă să găsească un exit din tunelul care îl duce spre candidatură. Nicolae Ciucă nu mai are drum de întoarcere după ce colegii lui i-au pus poza pe toate drumurile patriei. Unii vor spune că este vorba, mai curând, de o carte ce va fi propusă la un premiu al Academiei. Candidații independenți au istorii vechi de partid, dar speră că modelul Macron se va repeta în România.
Cum se conectează candidații români la ceea ce se întâmplă în SUA? Unii dintre ei au consultanți apropiați de democrații americani, alții încearcă să nu facă încă o opțiune. Contează și istoria lor cu guvernările democrate sau republicane. A fost interesantă încercarea lui Iohannis de a-i transfera ștafeta, la Washington, lui Nicolae Ciucă” punctează Năstase. (B.T.I.)