Am urmarit cu atentie, de la sfarsitul anului 2004 – atunci cand s-a schimbat configuratia Comisiei Europene – activitatea presedintelui Barroso si, inevitabil, am comparat-o cu activitatea predecesorilor sai pe care i-am cunoscut – de la Jacques Delors (pe care l-am intalnit, la Bruxelles, in august 1991, ca trimis special al Romaniei, in timpul loviturii de stat de la Moscova) pana la social – democratul Romano Prodi – cel care a sprijinit imens tara noastra, in perioada 2000-2004, pentru finalizarea negocierilor de aderare.

De-a lungul a peste 20 de ani, ca ministru de Externe, presedinte de Parlament, prim-ministru, m-am „batut’ pentru ca Romania sa intre in NATO si in Uniunea Europeana, sa iasa din zona-tampon ce-i fusese rezervata dupa 1989, intre Occident si Uniunea Sovietica. Acceptand umilinte, monitorizari de tot felul, prefacandu-ma a crede, uneori, ca este important daca ai basca sau nu.

Pe de alta parte, privind in urma, la acesti 8 ani, constat ca, din pacate, nici Uniunea Europeana si nici Romania nu au continuat sa evolueze. Dimpotriva exista peste tot dificultati economice, probleme constitutionale, conflicte interne..!

Analizand sondajele Eurobarometru din acesti ani, am mai observat o scadere spectaculoasa a increderii cetatenilor din tarile membre in Uniunea Europeana. Astfel, la nivelul continentului, asa cum se arata in ultimul Eurobarometru, cel de anul acesta, increderea in Uniunea Europeana este la nivelul sau cel mai scazut – 31% fata de 50% in toamna lui 2004.

Pe de alta parte, in tara noastra, scorul de incredere in Uniunea Europeana era in toamna anului 2004, conform primului raport Eurobaromentru pentru Romania, de 74% – cel mai ridicat intre toate statele membre sau asociate. In toamna lui 2011, procentul a fost insa de 46%, cu o scadere de 16 puncte procentuale fata de anul precedent. Vom vedea anul acesta…

Ce a insemnat pentru romani aparteneta la Uniunea Europeana? In mod esential: libertatea de a calatori, de a munci, de a studia in spatiul Uniunii Europene; democratie si speranta de prosperitate economica, intr-un climat de pace.

Din pacate, criza economica din ultimii ani a redus considerabil perceptia europenilor in legatura cu perfomantele economice din Uniunea Europeana. Conform aceluiasi Eurobarometru, de anul acesta, numai 19% dintre cei chestionati considera ca situatia economiei europene este buna.

Se adauga, in ultimul timp, si alte evolutii negative: nationalismul economic (protectionist); egoismul si autismul politic in conditiile bataliei pentru materii prime pe terte piete, consumerismul si lipsa de flexibilitate a pietei muncii, hiper-birocratia comunitara alaturi de birocratiile nationale, lipsa de transparenta a mecanismului de luare a deciziilor, incapacitatea Uniunii Europene de a trece de la statutul de putere regionala la cel de putere globala, realizarea in continuare, cu precadere, a dialogului cu marile puteri (SUA, Rusia, China), individual, la nivelul capitalelor tarilor membre si nu in ultimul rand, incapacitatea de a mentine o moneda unica stabila, din motive ce par a fi legate de apararea sistemului bancar transnational.

Pentru romani, in conditiile noului statut, s-au mai adaugat si alte probleme cu efect negativ: traficul si consumul de droguri sau „metodele si tehnicile’ noi de infractionalitate organizata.

„Criteriile de la Copenhaga’, adoptate de Uniunea Europana in 1993, se adresau statelor din Europa Centrala si de Est care doreau sa devina membre ale Uniunii. Ele vizau, intre altele, a) asigurarea stabilitatii institutiilor ce garanteaza democratia, statul de drept, drepturile omului si respectul pentru protectia minoritatilor; b) realizarea unei economii de piata functionale si c) capacitatea de a rezista presiunilor generate de competitie si de fortele pietei interne a Uniunii. Au trecut, iata, cinci ani de la aderarea tarii noastre la Uniunea Europeana. Este timpul pentru un bilant responsabil. Ce sacrificii am facut? Ce beneficii am obtinut? Ce obligatii avem, ce obligatii au partenerii nostri fata de noi? Ce drepturi avem si daca le-am exercitat cu profesionalism? Spre exemplu, sa ne intrebam de ce nu am valorificat complet dreptul de a beneficia, dupa aderare, de cei 30 de miliarde de euro, rezervati Romaniei, sub forma unor fonduri nerambursabile, suma care trebuia sa compenseze, in opinia mea, sacrificiile economice pe care le facusem pentru a deveni „o economie de piata functionala’…

Este timpul sa dam deoparte miturile, sa intelegem ca, uneori, reprezentanti ai Uniunii Europene se comporta precum adolescentul care, stand pe o banca in parc cu iubita lui, in timp ce-i arata Luna, ii baga mana pe sub fusta.

Tema „conditionalitatii democratice’, utilizata, in anii ’90, impotriva Romaniei pentru a permite extinderea valorilor si intereselor occidentale spre Est si blocarea „expansiunii dezordinii orientale’ spre Vest este, din pacate, reluata astazi in ceea ce priveste Romania. Si, din pacate, in Romania, grupul de interese pe care il reprezinta presedintele Barroso considera ca aceste interese sunt mai bine aparate de Traian Basescu si de echipa lui.

Dupa prima faza a „conditionalitatii democratice’, in Europa , a urmat o faza a pragmatismului si a comandamentelor pietei, ceea ce a determinat o abordare pragmatica, dezideologizata, in care batalia pentru materii prime a fost mai importanta decat „cruciada’ pentru drepturile omului, interesele strategice fiind considerate mai importante decat „valorile occidentului’. In felul acesta, relatiile tarilor membre ale Uniunii Europene si implicit ale Uniunii Europene cu Rusia si cu Ucraina, cu fostele republici sovietice, cu China, cu state arabe radicale, s-au amplificat pe baza unor interese in care considerente gen „drepturile omului’, „statul de drept’, „democratie’ au contat mai putin.

Faza a treia este cea in care ne gasim – o etapa in care „conditionalitatea democratica’ este aplicata selectiv, ca instrument de interventie, nu pentru a apara valori democratice, ci pentru a promova interese politice concrete.

Intr-o tara – Romania – pe care actualul presedinte al Comisiei Europene o trateaza ca pe o provincie sub protectorat, nu mai conteaza, spre exemplu, aspectele „democratice’ ale numarului de voturi pentru demiterea lui Basescu, ci un cvorum inventat pentru referendum, cvorum care nu a existat, practic, la alegerile din Romania si care nu exista in tarile membre. Acest „experiment’, impus de Barroso, nu vizeaza apararea intereselor Romaniei, ci apararea intereselor castei politice a PPE.

De-a lungul secolelor, „ratiunea de stat’ a reprezentat mecanismul prin care statele moderne si-au construit „baricadele’ de auto-aparare si de supravietuire. Indignarea SUA la adresa actiunii lui Julian Assange, animatorul Wikileaks, dovedeste acest lucru.

La nivelul tarii noastre, sintagma „ratiune de stat’ sau cea a „interesului national’ au acoperit, in ultimii opt ani (auto) – apararea intereselor lui Traian Basescu si ale clanului sau. Din pacate, presedintele Barroso a introdus, intr-un mod inacceptabil, in „ratiunea’ de functionarea a Uniunii – in baza unei complicitati „ideologice’ – aceasta abordare.

In momentul in care romanii au simtit nevoia de a pune in acord – cum ar fi spus Take Ionescu – „tara legala’ cu „tara reala’ – Manuel Barroso a decis sa-i sara in ajutor lui Basescu, realizand ceea ce s-ar putea numi, in limbajul comun, un „abuz in serviciu’.

De-a lungul perioadei de tranzitie, imi repetam – si repetam si altora – ca procesul democratic in Romania si in Europa de Est, este ireversibil si ca regimul si ideologia comunista sunt inlocuite printr-un ansamblu de obiective generoase: stat de drept + democratie + economie de piata + drepturile omului. Din pacate, perioada iluziilor a trecut si am descoperit ca statele nu au prieteni, ci doar interese, iar liderii politici – inclusiv cei europeni – au memoria scurta.

In anul 2001, spre exemplu, cancelarul austriac Wolfgang Schüssel, prim-ministrul spaniol Jose Maria Aznar si prim-ministrul italian Silvio Berlusconi m-au sunat, ingrijorati de situatia PNTCD in Romania, considerand ca Guvernul pe care il conduceam doreste dezintegrarea acestui partid, membru al PPE. Le-am precizat ca nu exista o asemenea intentie in randul partidului de guvernamant, fapt confirmat de altfel in perioada urmatoare. Reprezentantii PPE au considerat insa ca este mai utila preluarea ca partener a PD-ului, fostul membru al Internationalei Socialiste.

Dupa schimbarea lui Romano Prodi de la presedintia Comisiei Europene, pe motivul unei solidaritati formale, Comisia Europeana – condusa de Jose Manuel Barroso – nu a luat in considerare niciunul dintre semnalele de alarma pe care le-am tras in legatura cu derapajele democratice din Romania de dupa anul 2004, inclusiv folosirea justitiei de catre noul presedinte, impotriva adversarilor politici, regresul democratiei, cresterea nivelului coruptiei – asa cum se arata in toate evaluarile internationale -, precum si incapacitatea preluarii sau utilizarii fondurilor europene. Chiar daca erau tot mai evidente.

Desi am atras atentia in nenumarate randuri presedintelui Barroso, precum si secretarului general al Comisiei, Catherine Day, asupra acestor derapaje, acestia, printr-un instrument politic, MCV – Mecanismul de Cooperare si Verificare-, construit pe baza unor informatii unilaterale sau chiar mincinoase, au creat o situatie politica de necomunicare, de lipsa de dialog si de colaborare in Romania, de aceasta fiind deci responsabila si pozitia partinitoare a Comisiei Europene.

Un exemplu: in raportul MCV din mai 2012 se mentioneaza in mai multe randuri, in mod mincinos, ca o realizare deosebita a justitiei din Romania, condamnarea definitiva la pedeapsa cu inchisoarea „a unui fost prim-ministru, a unui ministru si a unui fost parlamentar’. Este o manipulare grosolana. Manuel Barroso si „expertii’ Comisiei stiau ca am fost acuzat de DNA si condamnat in calitate de presedinte de partid si nu de prim-ministru tocmai pentru a se ocoli cerinta constitutionala a avizului Parlamentului. Credeti oare ca se va publica o „erata’? Credeti cumva ca Ministerul Justitiei va solicita o rectificare?

In Romania s-a creat astfel o dubla realitate – una, complexa cea traita de romani si alta construita artificial, simplificator – in mare masura dupa dictare – si tiparita la Bruxelles.

Interesant este, spre exemplu, faptul ca ultimul raport MCV mentioneaza un sondaj Eurobarometru, din februarie 2012, conform caruia 91% dintre romani considera coruptia ca fiind o problema majora, iar 67% dintre romani considera ca nivelul coruptiei a crescut in ultimii trei ani. Si, atunci, la ce a folosit MCV-ul lui Basescu si Barroso? Evident, la „rafuiala’ cu adversarii politici, prin legitimarea unor institutii care nu exista, practic, decat in Romania.

O paranteza: intrebat fiind Traian Basescu de un reporter de la Vocea Rusiei, daca „ceea ce s-a intamplat cu Adrian Nastase a fost o rafuiala politica?’, presedintele suspendat a raspuns cu o intrebare „credeti ca in Romania un sef de stat s-ar compromite cerand judecatorilor o solutie sau alta?’. Corect, dar nu trebuia sa o faca direct, el avea o multime de „slugi’ care puteau sa faca lucrul asta! si a mai adaugat, in bascalie, „sunt convins ca nici in Federatia Rusa, un politician important, fie el prim-ministru sau presedinte, nu da instructiuni justitiei’.

Revenind, daca la nivelul Romaniei, interesul lui Basescu si al colegilor lui din PPE era acela de a identifica un „tap ispasitor’ pentru involutiile tarii – si acela eram eu – chiar daca regimul Basescu fusese instalat in tara inca de acum opt ani -, la nivel european, Romania a capatat profilul perfect al „tapului ispasitor’, sub masca preocuparilor pentru soarta democratiei in Romania fiind urmarit, de fapt, obiectivul mentinerii la putere a partenerului PPE si a acoperi alte subiecte, cu adevarat fierbinti.

Sigur, toate aceste aspecte au devenit mai evidente in ultimele saptamani.

Am fost, in mod special, revoltat de introducerea intre „conditionarile’ jenante trimise Guvernului nostru, a solicitarii ca presedintele interimar sa nu-si exercite un atribut constitutional – cel al gratierilor individuale – preluand ideea unei eventuale gratieri pentru mine, lansata de unii euro-parlamentari romani, membri ai PPE. Plin de naivitate, ii trimisesem presedintelui Barroso numeroase scrisori prin care ii aratam abuzurile procurorilor DNA, sub comanda politica a lui Basescu, scrisori care au ramas fara raspuns, sau primind, indirect, un raspuns prin mentiunile incorecte din rapoartele MCV.

Introducerea pe lista de „interdictii’ a lui Barosso a unei eventuale gratieri pentru mine nu face, insa, decat sa confirme complicitatea unor functionari de la Bruxelles in construirea unei dimensiuni politice a dosarului si a condamnarii mele.

Unii vor spune poate ca nu este invocat direct numele meu („Comisia nu se pronunta in cazuri individuale’). Este poate avuta in vedere situatia vreunei pensionare, octogenare, cu mai multi nepoti, ce ar fi furat cateva pasari de la vecinul sau si „riscul’ ca nu cumva gratierea ei sa produca pagube („damage’) democratiei, statului de drept si valorilor europene?!

Poate exista cineva intreg la minte, care sa creada ca dupa opt ani in care m-am „batut’ cu procurorii lui Basescu, dupa ce am aratat ca nu accept umilinta unei condamnari politice – legata de finantarea alegerilor prezidentiale din 2004 – as cere sau as accepta o gratiere a pedepsei, sub tutela presedintilor Basescu si Barroso?

Abordarea partizana in cazul procedurii de demitere a lui Traian Basescu arata insa slabiciunea institutionala a Uniunii Europene – transformarea, sub conducerea lui Barroso, a presedintelui Comisiei in presedinte jucator – implicat in apararea intereselor partidelor membre ale PPE, din tarile europene, ceea ce duce, inevitabil, la scaderea credibilitatii Uniunii.

Traian Basescu – „convertit’ in 2005 din socialist in popular, nu reprezinta decat o sosie romaneasca a acestui model.

In acesti ultimi ani, un numar tot mai mare de cetateni din statele Uniunii Europene au devenit euro-sceptici. Cauzele sunt multiple, le voi relua cu un alt prilej. La acesti euro-sceptici, in Romania se adauga acum si un numar tot mai important de barroso-sceptici – cei revoltati de atitudinea partizana a presedintelui Comisiei Europene. Si eu sunt unul dintre ei. (Editorial aparut aici si reluat urmare a rugamintii de aici)