Inpolitics vă prezintă, în rîndurile care urmează, o veritabilă lovitură de teatru, care avertizează, dacă mai era nevoie, că, în anii electorali, dezvăluirile-bombă trebuie cercetate cu mare atenție, pentru că multe se ascund în spatele lor. Concret, Aurel Sergiu Marinescu, personalitate a exilului românesc și autorul celebrului material despre viața secretă a lui Adrian Năstase, lansat în toamna lui 2004, puțin înaintea alegerilor, a fost colaborator plătit al Securității, apreciat foarte mult pentru zelul dovedit și calitățile lui. 2004: Năstase – țigan, homosexual, parvenit, hoțÎn septembrie 2004, scena politică a fost zguduită de un material amplu, apărut în publicația românească din diaspora „New York Magazine” și intitulat „O istorie adevărată: Năstase Scatiu” (aluzie la personajul Tănase Scatiu, al lui Duiliu Zamfirescu n.n.). În el, premierului în exercițiu, Adrian Năstase, i se prezenta o așa-zisă „adevărată biografie”, din copilărie pînă la maturitate, foarte neagră și mult diferită de versiunile oficiale ale vremii. Autorul părea desupra oricăror suspiciuni: scriitorul Aurel Sergiu Marinescu, fost deținut politic, personalitate a exilului românesc și, peste toate, unchi al lui Năstase. După cum susținea, într-un articol, doi ani mai tîrziu, Grigore Culian, editor al publicației sus-pomenite, materialul lui Marinescu fusese refuzat de toate publicațiile și televiziunile din țară, „ai căror directori fuseseră cumpărați de regimul Năstase cu 65 de milioane de dolari”. După publicarea articolului în „NY Magazine”, materialul a intrat în posesia Alianţei „DA”, fiind exploatat eficient: mii de copii xerox au fost împărţite de-a lungul şi de-a latul României, oamenii aflând, chiar de la unchiul lui Năstase, adevărata faţă a premierului-candidat. În materialul respectiv, Marinescu susținea că Năstase era un parvenit, țigan, „viclean și hoț”, homosexual (la fel ca și tatăl său), fiu al unui nomenclaturist comunist, colaborator al Securității, atît el cît și tatăl său etc. Amănuntele furnizate în document sunt cutremurătoare: Marinescu scrie că Năstase era iubitul unui profesor gay, I.D.Suciu, lucru care nu îl împiedica să aibă relații sexuale cu studenți negri, ori cu un diplomat francez, care i-ar fi oferit un soi de lună de miere de vis, în Franța. Anticomunistul era informator de prim rang al SecuritățiiOarecum inconsecvent, Marinescu mai scria că Năstase avea o iubită de sex feminin pe care o turna la Securitate. Promiscuitatea vieții lui Năstase a dus, în cele din urmă, la un celebru proces de homosexualitate, în anii 70, din care fostul premier a scăpat grație unui troc cu Miliția, el acceptînd să îl toarne pe așa-zisul său iubit, Ioan D.Suciu, care a fost condamnat la închisoare. Materialul lui Aurel Sergiu Marinescu conține, cum spuneam, amănunte suspect de precise ale vieții lui Năstase, inaccesibile, totuși, chiar și unei rude apropiate, în orice caz suficient cît să ridice mari semne întrebare asupra veridicității lor. Și totuși, el a constituit o lovitură crîncenă, în 2004, la adresa candidatului prezidențial de atunci, mai ales că adversarii săi politici l-au speculat la maxim. Anul trecut, Marinescu a încetat din viață. Pînă la moartea sa, el a rămas cu aceași imagine de disident anticomunist, fost deținut politic, de luptător pentru dreptate etc. Din păcate, documente aflate la CNSAS și intrate în posesia Inpolitics arată altceva: Aurel Sergiu Marinescu a fost un vajnic colaborator plătit al Securității, în anii 70, apreciat de superiori pentru zelul său și acuratețea informațiilor, care au dus chiar la arestarea unui om. Această colaborare explică mai mult ca sigur faptul că el a primit viză pentru Occident, deși, oficial, era fost deținut de drept comun, și ridică problema dacă nu cumva colaborarea sa a continuat cu brio și după stabilirea în SUA, unde a devenit o voce autorizată a exilului românesc. Deținut politic sau de drept comun?Conform documentelor CNSAS, ștampilate de Direcția de Cercetare cu data de 18.03.2009, Marinescu a fost condamnat prin sentința 33/24.02.1959 la muncă silnică pe viață, pentru infracțiunea de uneltire și pentru delapidarea a 244.927 lei. Grațiat pe 4.10.1969 – deși deținuții politici fuseseră grațiați în 1964 – din penitenciarul Aiud, el a semnat angajamentul de colaborator la 26.04.1972, inițial fără nume conspirativ, apoi devenit sursa „Zamfir”. Grație noului său statut, Marinescu benficiază de închiderea dosarului „Marin” de urmărire informativă din partea Securității. De acum, el devenise parte a sistemului. Între 29.06.1972 și 30.09.1974, el a fost retribuit cu sume între 3-500 de lei pentru informațiile sale, cîteva zeci de note, majoritatea apreciate ca fiind de interes operativ. Între cei turnați se numărau Gheorghe Ianculescu, Onu Emil, Tache Mihai, Trandafir Teodor, Donath Pavel, Noveanu Vasile, Bica Zamfirescu, Ghinea Ion, Rusescu Marian, Stancioiu Nicolae și, surpriză, profesorul Ioan D.Suciu, cel despre care el afirma, în 2004, că ar fi fost iubitul lui Adrian Năstase. După cum rezultă din documentele CNSAS, Securitatea îi trasa misiuni precise lui Marinescu de supraveghere a lui Suciu (ex. „Informatorul a fost instruit să-l mai contacteze pentru a ne comunica în continuare preocupările și manifestările acestuia”). De asemenea, din documente mai rezultă că, pe baza informațiilor lui Marinescu „a fost arestat numitul Stan Sever Gabriel, care timp de un an se ascundea în București”. Era turnător încă din închisoareLa 28.10.1974, în urma aprobării primite, a plecat ca turist în Franța, în vizită la un unchi, iar la 09.12.1974 comunică familiei că nu se mai întoarce. Exclus din rețea, dosar clasat și microfilmat, pe 31.12.1974. În referatul cu mențiunea Strict Secret, al Securității, cu nr.105/A/I./P./30 mai 1972, semnat de lt.major Ionescu Petre și șef birou lt.col.Ciudin Gheorghe, prin care se consemnează recrutarea sa drept colaborator, se menționează, textual: „Ținînd cont că are multe legături cu elemente lucrate de noi, că este un om capabil și cu calități pentru munca informativă, la 29.04.1972 s-a trecut la efectuarea recrutării sale. (…) De la recrutare și pînă în prezent ne-am întîlnit de mai multe ori. A rezolvat în bune condițiuni sarcinile ce i le-am trasat, materialele informative aduse verificîndu-se și pe alte linii”. Foarte interesant de punctat, într-un document al penitenciarului Aiud semnat de căpitanul de contra-informații Lazăr Gheorghe, pe data de 24.02.1970, cu privire la comportamentul din detenție al lui Marinescu, se afirmă că „deși nu a fost recrutat de noi ca informator, el ne-a furnizat multe materiale informative care au ajutat la documentarea unor lucrări privind poziția dușmănoasă a mai multor elemente, dovedindu-se hotărît să nu îngăduie acestora să desfășoare activitate potrivinică staului nostru”. Altfel spus, Marinescu era un element de nădejde pentru Securitate încă din pușcărie. Grație aportului său „informativ”, Marinescu a scăpat, pe durata detenției, conform aceluiași document, de anumite sancțiuni disciplinare pentru mic trafic de obiecte în interiorul închisorii ori pentru provocarea de conflicte între deținuți. Dezvăluirile din 2004, făcute la ordinul serviciilor secrete?Dezvăluirile Inpolitics de mai sus nu au menirea declarată de a arunca anatema, în plan moral, asupra celui care a fost Aurel Sergiu Marinescu. Pentru a putea judeca un om, a-i pune faptele la zid, a-i critica tăios compromisurile, e necesară o profundă cunoaștere, în primul rînd, a condițiilor care au facilitat deciziile sale. Or, se știe, regimul comunist avea suficiente pîrghii pentru a obține cu forța ceea ce dorea de la cetățenii săi. Marea întrebare este alta: dacă Aurel Sergiu Marinescu nu a continuat, cumva, colaborarea cu serviciile secrete românești și după stabilirea în SUA, știută fiind atenția de care disapora română se bucura din partea acestora? Și dacă documentul său anti-Năstase – pe care îl putea da publicității încă de cînd nepotul său a început cariera politică de vîrf, prin 1992, dar a preferat să o facă doar cu două luni înaintea alegerilor prezidențiale din 2004 -, este un demers sincer, sau a fost livrat la comanda serviciilor de la noi, posibil și prin șantaj cu dezvăluirea trecutului său colaboraționist? Iar dacă este așa, ce surprize de același calibru ne va rezerva toamna electorală care se apropie? (Bogdan Tiberiu Iacob)Din obiectiv al Securitatii, Marinescu a devenit, ulterior, colaborator de nadejde „Biograful” lui Nastase era platit la bucata de Securitate Fragment din angajmentul semnat de Aurel Sergiu Marinescu in relatia cu Securitatea, in 1972 Propunerea de inchidere a dosarului de urmarit al lui Marinescu, care puncteaza si inceputul activitatii de colaborator Documentul care atesta iesirea din retea a lui Marinescu, in 1974