În Ucraina, România şi Georgia s-a văzut că „formulele de conducere pe bază de telecomandă”, propulsate la putere în urma aşa-ziselor „revoluţii portocalii”, au fost simple baloane de săpun, afirmă ex-premierul pesedist Adrian Năstase care uzitează noul limbaj învăţat la penitenciar.

”Ca să folosesc noul limbaj învăţat prin re-educare, în Georgia, zilele trecute, la alegerile parlamentare, Bidzina Ivanishvili “i-a tras-o” lui Micheil Saakaschwili. În felul ăsta, s-a fâsâit şi ultima revoluţie oranj. De fapt, prima. Ea a avut loc în 2003 şi s-a încheiat la începutul acestei luni prin victoria “Visului georgian” partidul lui Ivanishvili, un miliardar care vrea să normalizeze relaţiile cu Rusia. S-a încheiat şi pentru că “statul de drept”, cu faţadă occidentală, al lui Saakaschwili, ascundea abuzuri, violenţă, arbitrariu, torturi în închisori. În 2004, pe modelul Georgian, şi – bănuiesc – cu aceeaşi consilieri, s-au desfăşurat alte două Revoluţii oranj – în Ucraina şi în România. În Ucraina, atunci a câştigat – prin mari manifestări sociale, susţinute şi din afară – partidul lui Yushchenko, care a devenit preşedinte, Iulia Timoshenko devenind prim-ministru. În România, în 2004, la alegerile prezidenţiale, Traian Băsescu, pe modelul “Revoluţiei de la Kiev”, a acuzat guvernul de fraudarea alegerilor. S-a dovedit că a minţit. Dar “mortul de la groapă nu se mai întoarce”. Aşa că “românii”, “oamenii”, “cetăţenii” şi-au petrecut următorii 8 ani în minciună, haos, conflicte, până când Băsescu a ajuns şi el la 10% încredere publică – “Inalta Poartă” învăţase insă lecţia, aşa încât, în baza noii doctrine a statului de drept, deciziile unor instituţii bine controlate au devenit mai importante decât un vot popular masiv al unei democraţii vetuste. Şi în Ucraina, dar şi în România sau Georgia s-a văzut că formulele de conducere pe bază de tele-comandă nu pot funcţiona pe termen lung”, scrie Adrian Năstase, pe blog. (R.G.)