O decizie istorică, luată ieri la Bruxelles, care privește România, intră în categoria veștilor incerte: e de bine sau e de rău? Sigur e că e cea mai importantă știre a momentului, pe care o ratăm, oarecum, cu ochii în decolteul Elenei Udrea.

La reuniunea miniştrilor Apărării de la Bruxelles s-a decis constituirea imediată pe teritoriile aliaţilor din est – România, Polonia, Bulgaria, Estonia, Letonia şi Lituania – a unor Unităţi pentru Integrarea Forţelor NATO, acestea fiind, conform Mediafax, structuri multinaţionale de comandă şi control ale Alianţei Nord-Atlantice, care vor ”asigura o prezenţă vizibilă şi continuă a NATO pe teritoriul aliaţilor estici“. Pe lângă acest centru, România va găzdui un Comandament Multinaţional de Divizie Sud-Est care va funcţiona ca un centru de comandă-control în situaţia dislocării de forţe pe flancul estic al NATO.
Printre statele membre vehiculate că vor trimite militari în România se numără Marea Britanie, SUA, Canada, Bulgaria, Turcia sau Polonia.

Pe de altă parte, Rusia dă semne de agitație maximă vizavi de decizia NATO și amenință cu represalii.

„Deschiderea unor centre militare suplimentare la graniţele noastre nu este altceva decât o încercare de a exercita presiune asupra Rusiei”, a declarat azi emisarul Moscovei la Alianţa Nord-Atlantică, Aleksandr Gruşko, adăugând că răspunsul Moscovei va fi unul „adecvat”, scrie Sputnik, în pagina electronică. Potrivit emisarului rus, „schimbările serioase din cadrul situaţiei politico-militare” de-a lungul frontierei ruseşti vor conduce „în mod natural” la schimbări în planurile militare ale Rusiei, menite să garanteze securitatea ţării.

Pe de-o parte, decizia de ieri a NATO e o garanție majoră că România va continua să joace un rol important, încă mai mult decît pînă acum, în ecuația geopolitică, din perspectiva occidentală.
Chiar și accelerarea campaniei anticorupție poate fi pusă, la o adică, în relație cu intensificarea prezenței militare vestice la noi. Cînd te pregătești de oaspeți de seamă trebuie să faci curat în casă, nu?

Nu e exclus ca, în spatele ultimelor arestări și descinderi cu mascați să se ascundă intenția discretă de a lichida ultimele focare majore de simpatii pro-ruse, de la noi, la nivelul serviciilor, al clasei politice ori al celei de afaceri. Poate fi o simplă coincidență, ori poate nu, faptul că zilele trecute mascații au dat buzna peste o serie de mari companii – să le zicem strategice – între care, la loc de cinste, stă Strabagul austriac, controlat, în fapt, de oligarhul rus Oleg Deripaska.
O companie uriașă, care le construiește rușilor oțelăriile și e bine văzută de Kremlin.

Prezența sporită a trupelor NATO ar trebui, teoretic, să dea un semnal încurajator și investitorilor străini.

Dar asta, numai dacă e percepută ca o măsură strict profilactică.

Dacă, din nefericire, e mai mult de atît, efectul ar putea fi mai degrabă invers; cuplată cu avertismentul recent al agenției Stratfor că războiul din Ucraina se va muta curînd și în țara noastră, vestea deciziei de ieri, de la Bruxelles, poate, la fel de bine, să fie semnalul făcutului bagajelor de către unele mari companii.

Rămîne de văzut, totodată, și ce înțelege Rusia prin ”schimbările în mod natural” la nivelul propriilor planuri militare.

În răsăritul Europei gluma începe să se îngroașe. Iar România, din nefericire, e, de această dată, exact terenul pe care s-ar putea ciocni Estul și Vestul. (Bogdan Tiberiu Iacob)